Vineri 2 septembrie am particpat, cu plăcere, la întâlnirea anuală a grupului Fizică70, care adună colegii promoţiei definite de însăşi sigla precizată. Casa Oamenilor de Ştiinţă a fost gazda.
Relatarea s-ar putea opri aici. Dar atunci blogul ar fi cu totul nepotrivit pentru a găzdui o atare ştire telegrafică despre un fapt divers. A mers pe Facebook, nu merge aici. Cea mai populară reţea interneutică de socializare nu merită mai mult şi oricum primeşte în general mai mult decât merită.
Din derularea uni atare eveniment, la urma urmei rutinier, fac parte inerent gesturile de salut mutual. Acestea sunt în număr ce C 2/n = n(n-1)/2, unde n e numărul participanţilor. Care număr, în cazul nostrum, chiar habar n-am care a fost de fapt. Căci socotesc ca un element de succes a întâlnirii că au apărut 2-3 (vaaaai, ce-mi place numărul ăsta, 2-3) participanţi în plus faţă de cei programaţi. de cele mai multe ori lipsesc câţiva faţă de acest număr programat. Acuma sigur că organizatorii (mereu aceiaşi, n-o să le spun numele) au păstrat, gospodăreşte, o anume rezervă, pentru a face faţă eventualităţilor, asta e uzual. Faţă de numerele programate şi rezervele gândite, numărul maxim de saluturi mutuale era între 561 şi 780. Habar n-am dacă s-au consumat toate, eu sigur am ratat câteva.
Cât despre Facebook, am avut satisfacţia sardonică de a-l auzi pe acela dintre colegi cu care polemizasem, ca să folosesc un eufemism, destulă vreme că detest reţeaua de socializare. Ca unul ce numisem jucăria lui Zucky cumplit meşteşug de tâmpenie, socoteam că e inevitabil ca ce văd eu să nu vadă şi alţii. Oricât de puţini am fi. Despre ce am conversat in doi şi în mai mulţi n-are rost să precizez. Cu singura excepţie a unui dialog cu o fostă colegă de grupă, timp de 4 ani, inclusiv specializarea, pe care n-o mai văzusem de 3 ani. Citise, pe blog, textul alocuţiunii pronunţate pe 1 iunie, la lansarea celui de-al doilea roman al Milicăi, Făgăduiala, acum cu statut de recenzie. Voia să ştie de unde poate cumpăra celălalt roman scris de un coleg, intitulat Ea. Cum habar n-aveam şi nici autorul nu ştia, i-am sugerat să telefoneze la editură. Ar trebui să aibă posibilitatea de a şi-l procura cât mai şade în România.
continue reading "ÎNTÂLNIRE ANUALĂ"