CONCLUZIA LOGiCĂ

Întrerup rapoartele de lectură (cronici, crnonichete etc) pentru a rememora un scurt episode. Pe care îl voi exciza (termen folosit de chirurgi) din contextul faptic.

       În noaptea precedentă a unui eveniment important, reuşisem performanţa aberantă a unei insomnii totale. Nici o secundă de somn. Dar, sa fie limpede, ca urmare nu a unei megacretinătăţi, ci doar a primeia din seria, la urma urmei comică, performate în acele câteva zile. Nu detaliez.

       Am valorificat, pe tăcute, la maximum dezavantajul, antrenând, conştient, o serie de automatisme pe care, în trivialitatea vieţii curente, nici nu le bagi în seamă. Un singur detaliu. Un timp necronometrabil şi necronometrat mi-am antrenat ritmul respiratiei. Progresiv, în 5, apoi 4 şi 3, 2 timpi. Fiecare pas până la automatizare şi autonomizare. Trebuia^*. Metrica de 2 timpi e achiziţia experienţei

       Credeam că voi fi chiaun dimineaţa. Lumina ferestrelor m-a activizat o ţâră. Dar ce m-a ajutat efectiv să păşesc câteva (puţine) zeci de metri până unde aveam de ajuns fu reflextul (oportun şi benefic) al memoriei. Îni fulgră prin hardware (aşa numesc, la mişto, dar exact, creierul). Un fulgurant – şi surprinâtor pozitiv – moment din dimineaţa trecută.

       Din episodul care nu face parte din relatare, la fix momentul optim, fui ţinta unei ironii bunevoitoare. A personajului princeps al episodului. Care fază jucă, nu exagerez^**, rolul de doping moral.

       Dar vine momentul straniu. Repatriat, după episodul excelent reparator, prima noapte o trăii conştient că… iar nu pot dormi. Bun. Dimineaţa mă trezi, oarecum surprins, lumina zile, emisă de altă fereastră. Cea de acasă. Analizai. Mi-e în fire, nimic de făcut. Realizai că dormisem. Şi că visasem. Ştiu bine mecanismul viselor. Se petrec în ultimele 2-3 secunde înaainte de a te trezi. În scenariul oniric dureasă cânt o secvenţă, uneori mai multe, secenţe de film. C tăieturile de montaj. Care, în vis, te uimesc, microsemiconştient (există un asemnea cuvânt? Da). Ba chiar declanşează, alături de factori externi, trezirea.

       Concluzia fu logică. Visasem… că nu pot dormi.

N.B.: ^* – Cititorii mei uzuali ştiu că adoptai silui lapidar;

^** – Da, nu exagerez