Era iarnă. Mă întorceam acasă, cu trenul, întrt-o minivacanţă autoasumată de Sărbători. Înainte de sesiune. Da, în oraşul Milicăi. Câmpia defila agale, în crepuscului solsţiţial. Am început să mă joc de-a logica cursului la care kiuleam şi la ale cărui seminarii, după ce-I luasem faţa tovarăşuluidanmarţian, fie odihnit, nu mai pontasem neam. Ceea ce nu […]