Acest an a conținut evenimente memorabile pe ambele maluri ale Atlanticului, dar aici mӑ refer la propriul meu an 1968.
Dupӑt trei ani în fostul cӑmin “Carpați” (anul I, II și IIbis), din toamna lui 1967 am început anul III la alt cӑmin, situat la stanga cladirii de la Drept a Universitӑții din București între clӑdirea de la Drept a Universitӑții din București. Clӑdirea avea trei aripi, în forma literei C, Clӑdirile aveau 4 etaje. Aripa nordicӑ era rezervatӑ bӑieților (într-una dintre camerele de la parter ședeam eu), aripa perpendicular era rezervatӑ cantinei, iar aripa sudicӑ, paralelӑ cu bulevardul numit atunci 6 Martie era rezervatӑ felelor, La capӑtul estic funcționa și Cabinetul medical pentru studenții Universitӑții.
Primul semestru al anului III a decurs anonym pe planul cursurilor și sesiunii de iarnӑ a examenelor. Cu o singurӑ excepție. La capӑtul sesiunii m-am îmbolnӑvit grav, cu febrӑ mare.
Sesiuea a doua a început pașnic în primӑvara lui 68. Dar încӑ mӑ resimțeam, fӑceam tratament. M-am dus la cabinet. Acolo, așteptand, am intrat în vorbӑ cu o student de la limbi slave. N-o sӑ credeți, dar m-a curentat. Ne-am așteptat unul pe altul, am plecat împreunӑ la Farmacia studențeascӑ de pe Nuferilor și… am petrecutapo 2-3 luni într-un vis. Episodul e redat în capitolul “Trandafirii roșii” dedat într-una din cӑrțile mele.
Apoi, înainte de sesiunea de varӑ m-am întamplat aproape de cӑmin pe la începutul lui mai, cand De Gaulle a invitat Romania. A trecut și pe la universitates, am avut norocul sӑ fiu selectat între 2 x șase studenți pe l care a trecut. Întret timp fata, o hema Lia, se internase în spitalul studențesc. O vizitam, mereu cu un trandafir roșu.
Dar Sesiunea de varӑ a anului III era important. Mi-am luat cu note bune toate examenele, am plecat acasӑ în provincie. Am corespondat cu Lia, care, în cartierul ei, nu avea telefon. Am stability o întalnire dupӑ revenirea în București. În dimineața zilei în care urma sӑ aibӑ loc întalnirea, m-am întalnit întamplator cu o prietenӑ de-a ei, care privise cu ochi rӑi ralația. Lia n-o sӑ poatӑ veni, deoarece s-a mӑritat. A fost un șoc, dar viața îți oferӑ multe șocuri. Peste care treci. Aveam 22 de ani și de atunci au trecut destui, acum am 80, familie, 3 copii și 2 nepoți. Amӑnuntele tinereții mi le amintesc senin.
A, peste un an sau 2 m-am întalnit întamplator cu Lia, era cu o fetițӑ. Ce fai, ce faci, bine, termin facultatea (eu). A urmat o cierierӑ de cercetӑtor științific, correspondent a unor reviste, din 2010 membru al Uniunii Scriitorilorși am mai multe amintiri decat asta. Ca cititori o puteți bӑga în seamӑ sau nu, ad libitum. Urmӑtorul articol pe blog va fi despre cu totul altceva. Probabil despre un scriitor roman.
07.09.2026
Categories:
No Responses