De fapt titlul filmului e “Povestea pianistului pe pe ocean”. Subiect, scenariu şi regie Giuseppe Tornatore, muzica Ennio Morricone.
Filmul începe intr-un magazine de instrumente muzicale. Intră un personaj (vom afla ca se numeşte Max Conn) sa-şi vândă trompeta. Proprieterul magazinului încearcă sunetul, dar spune că e demodat, publicul prezentului vrea ceva mai dulce. Clientul adaptează trompetei muştiucul, o duce la buze şi treompeta sună limpppede a ceva gen Jazzul începutul secolului XX. Uimitm vânzătruia e un discorul acţioneazun patefon pe platanul căruia se roteşte un disc şi… se aude aceeaşi melodie. De unde o ştii, întreabă vâmzătorul? E secretul miiaşeu, răspunde clientul.
Altă secvnţă: Interior de navă. Un fochist negru caută pe jox\s, bombănind: Bogaţii ăştia nu pies nimic preţios. Imediat, pe un pian găseşte un bebeluş alb îtr-o cutie de carton. A adoptat de fochişti.
Secvenţa următoare: bebeluşul e acum copil. Silabiseşte, e burtă, nu pe care nu le înţelege. Fochistul, al cărui nume îl aflăm acum acum este Danny. Adaugă, pretenţios 2 iniţiale: TD. Iar pe copil îl numeşte Cu numele lui: Danny TD Lemon. Şi pentru că te-am găsit în prima zi a secolului te voi numi ca pe miine: Danny TD Lemon 1900. Iată numele viitorului pianist.
De unde, de neunde, copilul, crescând, dcu detele în pianul pe care fusese găsit.
De aici nu mai e copiârşitl. Apare în scenă ca adult. Actorul care interpretează, până la sfârşi rolul se numeşte Tim Roth. Şi e momentrul spreciz o face cu o sensibiltate deosebită. pe masura excelentului regizor.
E momentrul să precizăm data lansării filului: 1998. Filmul e povestit de trumpetist, adresăndu-se se spectatorului, pe parcursul a 30 de ani. Tot cem ai ţ]ineam minte era titlul filmului, şi momentrul culminant, duelul la acelaşi pian cu cel care se intiula invetatorul jazzului. Evident un bărbnat de culoare foarte gomos. Aşa că, văzând filmul prin 2001, il semnalasem prietenilor şi-l înregistrasem. Duă zeci de ani, revăzând zilele astea filmul, m-am zis ctrebuie să scriu despre el.
A trecut, deci,cam o treime de scol în care muzica s-a schimbat mereu,
Un amănunt necesar: Este vora de emigranţi. Din când în când primul emigrant de pe vapor (care se numeşte Virginity) caew vede America înn faţă striga: America! Dincolo de a fi un film muzical, are şi o conotaţie social. Să nu uităm cregizorul creatirul filmului, Giuseppe Tornatore e Italian. Singurl actor strain, alfel extrem de sensibil, care-l interpretează ne “1900” e un american: Tim Roth. De altfel, cum spuneam, este un actor extrem de sesnibil, care acoperă cam trei sferturi din timpul filmului.
Să n uităm a preciza o replica venită la început din public, referitoare la sunetul trompetei: Când nu ştii ce e, e jazz!
Majoritatea timpului filmului se derulează în muzică intrumentală. Roatul trompetisului, ca narator, e prietenia pe care o leagă cu personajul Nimit 1900.
Ajungem şi la acel moment culminant. Cel care se consider invetatorul jazzului îl provoacă la un duel pianistic în saloanele vaporului. Se laudă că ar putea cumpărat întrav vaporul, călătoreşte cu clasa întâi şi-l persifolează pe lianistul nostru: Eu circul rin toată lumea,iar tu n-ai părăsit vaporul tău.
Duelul are 3 faze. La priele, pianistul provocator se poartă ca atare. E aplaudat nu doar de întreg publicul, ci mai akes de pianist nostru. Care-I mărturuseşte prietenuui său, frompetisul, că ascultându-l pe provocator îi vine să plângă. Reacţie sinceră de artist. naseideea de duel), Ii cere prietenului său o ţigară. Bine, dar tu nu fumezi. Dă-mi ţigara! O arată publicului apoi interpreteză uluitor ceva inedit (nu ştiu cum se fimlează aşa ceva, de sus, încânt cele două mâini ar patru) şi dup ace termină piesea uluitor de rapidă, aprinde ţigara de la corzile incinse le aceluiaş piatn şi o oferă concurentului: Fumeaz-om eu nu funez!
E acel momwnt de vâr despre care spuneam că-mi amintesc.
O ultimă tentative de a coborî intr-un port e eşuată voluntary. De la jumătatea schelei pianistul se întoarce pe vas. De unde nu mai pleacă.
Leitmotivulcfilmului e schimbule de replici dintre cei doi prieteni: Nu eşti terminat câtă vreme ai o poveste de spus şi pe cineva care s-o aculte…
(aproapef inalul: Vaporul Virginity, pe care s-a petrecut întreaga acţiuelu, e dinamitat. Pianistul1900 născut pe vas diare odată cu vasul. Într-un moment de criză îşi spărsese discul pe care se afla tot ce cântase. Şi finalulfinal. Într-o ultimă conversaţienccccntr trumpetist şi proprietarul agazinului de intruente, iată discul ca nou> Cum ai aflat că era ascuns în pianul în care fusese găsit? E secretul meu, replica tromestistul. Secretele trebuie păstrate.
Una peste alta un film ieşitndin comun, despre care tot cepot sune sigur e că n-am reuşit sa-l redau…
09.03.2026.
No Responses