De fapt s-a născut ca Allen Kðnisnerg în Brooklin. Newyorkez get beget.
O să încep cu începutul. În anii 60 văzusem la televizor un ârunfilm despre perioada Machartistă (era în ton cu vremurile), dezexspre interzicerea la publicare a scriitorilor americani de stânga. Personajull care semna textele era mărunţel şi caraghios. Au trebuit să treacă zeci de ani ca, rămânâdu-mi imaginea în m emories ă-mi dau seama că era celebrul Woody Allen.
Că Woody Allen e evreu e evidedent. Printre filmele văzute au fost Dragoste şi Moarte, Zilele radioului, Hanna şi surorile ei (văzut la TV, înainte de a pleca la unn Revelion) şi destule altele. Dar cel mai important a fost Any Hall şi vom dedea decel
Un om cu un simţ al humorului ieşit din comun, adoptase 11 copii, dând nume banale la 10 dintre ei şi numele propriu celui de-al 11lea.
A fost căsătorit cu Mya Farrow, dar aceasta a cerut divorţul în urmmasa unui scandal cu o fiică asiatică adoptată, Vom vedea în ce film autilizat-o pe Mya Farrow
Să revenim acum la cele 2 filme de care ne ocupăm. Dar înainte de asta un amănunt. Într-o carte apărută în 1985 (şi pe care am primit-o mult mai târziu) Adina Darian, critic de film povestea că plimânduse prin New York un cuplu aflat înaintea ei îî atrase atenţia. Curioasă, i-a ajuns din urmă şi a rămas înmărmurită, Erau ei, Woody Allen şi Diane Keaton, protagoniştii filmului Any Hall.
În sfârşit, primul din cele 2 filme: Midnight in Paris (Miezul nopţii la Paris), făcut de autor în 2011, e o feerie. Scenaristul de film jucat de Oven Vilson, se numeşe Gil Pender. american fiind, se află în călătorie la Paris, împreună cu logodnica – numitî film Inez şi părinţii acesteia. Socrul in spe, urmăreşte o fuziune financiară (cegos altceva?)
La început, tinerii sunt foarte îndrăgostiţi reciproc. Sincer. Se întâlnesc cu alt cuplu, bărbatul aferând o competenţă nd am ce sugerează platitudinea. Eroul intră în vorbă corectând amănunte, logodnica, incultă, dar topită după vorbitor, protestează şi-l nd jigneşte pe erou (ai fumat iarbă?). Reacţia tipică a micii burghezii. Logodnica eroului nu doar îl admiră pe infatuatul vorbitor, acesta era şi o veche dragoste ai ei din colegiu.
Woody Allen şi-a manifestat încă odată humorul. A distribuit-o în rolul ghidului muzeului pe… Carla Bruni.
E momentul să precizăm, eroul scrie la un interminabil roman. Iarăşi motov repetitive, cu trimitere limpede pentru cinefili. El nu urmează respectivul trio, pretextând că se concentrează la scris. În realtate e plctisit de micimea acestora.
Face de unul singur lungi plimbări prin Paris, pe care-l iubeşte vizibil. De fapt motivul divergenţelor cu logodnica. Aceasta, împreună cu familia ei, insist pentru stweiul însuabilirea tinerei familii în America (nu uităm că acesta e american), pe când acesta iubeşte Parisul. Pe care e evdident că şi regizorul il iubeşte.
Ei şi în plimbare deja nocturnă începe sarabanda. Pictisit, fără nici un chef se întoarcă la hotel, adastă pe nişte trepte. Clopote bat miezul nopţii. Un automobile galben, frânează în faţa lui. E invitat să urce. E veselie, aze invitat să bea şampanie, cheflii dialoghează şi eroul aude numele… F. Scott şi Zelda Fitzfgerald. Nu, e treaz şi ştie despre cine e vorba. Învitat la o petrecere cunoaşte toaaă floarea culturii anilor 20 ai secolului trecut. Să nu uităm filmul e făcut în 2011, dar subiectul de cel care e. Discută, la un moment dat cu Hemingway, căruia îi spune că scrie un roman. Despre ce? Despre un personaj care adună nimicuri. Îţi place Mark Twain? Întreabă Hemingway? Păi întreaga literature americană începe c ce scriiu Hucklebery Finn. Hemingway conchide: nu contează ce scrii, important e sa fii convins că esti cel nai bun din lum fie e! Refuzân sa citeasca romanul, el propune e-o oferesă fie oferit spre lectură Gertrudei Stein (de care personal n-am auzit), dar pe care ambii parteneri de dialog o acceptă ca decisivă. Logodnica le- îl cară, evident à contre coeur, la un mare magazin pentru decorarea prezumotivei lor case, pe care părinţii ei vor să le-o ofere.
Eroul vrea să-i arate logodnicei că efectul nocturn e real, eea refuză, iar el întră din nu în obişnuitul automobil la miezu nopţii. În treacăt Hemingway relatează experienţa lui în WW II (ştim că e fapt real).
În aventurile din anii 20, Gil se îndrăgoste de Adriana, iar în realitatea prezentă el găseşte la Buchinişti o carte în franceză a acesteia, pe care cunoscuta ghidă i-o traduce în engleză. Tatăl logodnicei angajează un detectiv particular pentru a se lămuri unde dispare Gil nopţile. Ei nu iau nici o clipă în serios călătoriile acestuia în trecut.
Gil îi explică Adrianei că fiecare om socoteşte prezentul propriu ca plictos şi are nevoie de o epocă trecută. Oricare. Adriana va rămâne în epoca ei ideală pentru alţii idealul ar fi Renaşterea etc. Gil, căruia îi plac plimbările pe ploaie prin Paris se intâlneşte, într-o seară cu fata care vindea albume musicale Cole Porter si dispar în finalul filmului.
Al doilea film e făcut mult anterior, de Woody Allen: The Midsummer Night’s sex Commedy. În 1982. Trei perechi se adună la casa lui Adrian (Woody Allen însuşi), Ariel Mya Farrow şi un senect JoséPerrer. Totul e in imbroglio, perechile se tot schimbă totul pare ca în Visul unei nopţi de vară. Experimente de timp spiritism. Adrian (Woody Allen) face tot felul de invenţii, se trage cu arcul într-o ţintă îmclinată (ceilalţi 2), medical e rănit cu o săgeată, dar îşi revine şi în final personajul jucat de José Ferrer dispare în neant. De fapt acest film anterior al lui Woody Allen are mai multă fantezie.
No Responses