RETROSPECTIVĂ ANUALĂ

Acest articol final de an se dedică editurii şi revistei Neuma

Mă gândisem să închei anul în forţă, cu o recenzie la versiunea românească a cării The Shadow Party, de David Horovitz şi Richard Poe. Versiune datorată unei edituri de care nici nu auzisem până deunăzi: Contra.Mundum. Cartea-mi fusese semnalată via e-mail de un prestigios chirurg clujan, al cărui credit e considerabil pe termen lung. Numai că lectura merge lent. Cere efort. Întâi de toate datorită densităţii foarte mari de informaţie. A fuşeri lectura ca să fuşeresc recenzia ar fi făcut deservicii atât cărţii, cât şi mie însumi. Am amânat demersul. Pentru o abordare aşezată.
Începând de acu’s 2 ani am rezervat câte o ediţie sintezei subiectelor. Un soi de cuprins pe 28 decembrie 2015, apoi Sinteză şi participare , pe 2 ianuarie 2017. În acest an care e pe sfârşite, la fel ca în cei trecuţi, cele mai multe articole au avut ca subiect imresii/rapoarte de lectură. Literară, mai puţin cinematografică decât în ultimii ani. Râsul, ca semn al victoriei, 16 ianuarie, referitor la romanul Calitatea luminii, de Mircea Pricăjan. Regizorul care ar fi dorit să fie, pe 30, referitor la filmul Vânător alb, inimă neagră, de Clint Eastwood. Imediat, Sfârşitul basmelor, cronica romanului Nemaipomenitele aventruri ale lui Făt-Frumos din Lună, de Horia Gârbea, pe 6 februarie, Lecturi comparate, despre 2 cărţi de cinema scrise de 2 critici, din generaţii diferite, pe 13, Remake după 55 de ani, despre ecranizarea romanului A de la Andromeda, de Fred Hoyle şi John Elliot, pe 27. Circumscris literaturii, Triplă lansare Neuma, pe 6 martie. Apoi serialul Popper, Juius & Jacob şi Radu Tudoran, pe 20 martie, 3, 10 şi 17 aprilie. În care sunt comentate 2 romane ale nepotului prea puţin cunsocutului explorate evreu născut in România, raportate la romanul adolescenţei generaţiei mele. Un eseu istoric în formă canonică, pe marginea cărţii Sabia şi imperiul, de Ştefan Cazimir, pe 15 mai. Imediat o cronică a romanului Comisarul şi blestemul sângelui, de Sergiu Someşan, sub titlul Lectura, ca salată asortată, pe 22. În iunie au apărut exclusiv cronici literare. Quintesenţa poetică a unei existenţe, la volumul Nisip uitat, de Liviu Constantinescu, ilustrat grafic de Liviu Ovidiu Penea, pe 5, Remember anii lumină, despre proza lui Jean Velicy, pe 12, O bună doză de mânie ludică, comentând placheta Poezii vânate de fisc, ale Otiliei Ţigănaş, pe 19, Un ange passa, pe 26, lecturând Măcelăria Kennedy, proaspătul, atunci, roman al lui Radu Ţuculescu. Spre finele anului, pe 4 decembrie, Trecerea în revistă a unor cronici… ale acestui roman. Revenind la calendar, pe 3 iulie, închei manuscrisul volumului Lecturaria (predat pe 15 iunie), care avea să apară, odată cu primul număr al revistei Neuma, pandant al editurii omonime, înaintea zilelor târgului de carte Gaudeamus. Ambele târguri majore bucureştene reflectate pe blog pe 29 mai, respectiv 27 noiembrie. Volumul se încheie cu Forţa unei nuvele uitate, la jubileul publicării nuvelei omonime a de curând decedatului oria Pătraşcu, ecranizată de Lucian Pintilie: Reconstituirea. Pe 28 august – cronica proaspătului volum de poezie Orele aspre, de Andrea H. Hedeş: Angajare prin contagiune osmotică. Scrisă pe apucate, în timpul turului elveţian, lectura volumului făcând-o… în avionl de Viena. După ce republicasem interviul luat autoarei, pe 31 iulie. Apărut pe 28 iulie în rubrca de profil a portalului LiterNet.ro: studiu de jazz la pianocteil . pe 16 octombrie, lansarea antologiei de poezie Safire şi îngeri. Mai mult sau mai puţin în ton, Două evenimente autumnale, pe 23 şi Eveniment cu mulţi… Simioneşti, pe 6 noiembrie.
La această pondere literară – şi întrucâtva circumliteră – restul subiectelor par oarecum izolate. Faţă de anii trecuti au lipsit, în mare măsură, analizele şi comentariile politice. Tot pe principiul non multa, sed multum. Şi aproape deloc articole de popularizare ştiinţifică, prezente constant în anii anteriori. Înainte de aceasta sinteză finală, două articole consecutive dedicate decesului regelui Mihai şi funeraliilor.
Şi pentru că e primul articol din ultimii 5 ani care apare chiar pe 25 decembrie, sărbători fericite celor care celebrează Crăciunul – din partea bloggerului.