La această data, 19 septembrie, grupul Fizica70 a sărbatorit împlinirea a 55 de ani de la absolvirea facultăţii. Asta deoarece jubileul a fost ratat din cauza pandemiei. Sărbatorile au loc, de ani de zile la casa COŞ,care bordează, cum bine se ştie, piaţa Lahovary.
Dar ce este Fizică70? Pentru a lămuri, să fam paşi în istorie. Cu toţii am absolvita facultatea în 1970, nu discutăm repartiţiile guvernamentale . Noţiune cre dja de peste 30 de an nu mai poate fi înţeleasă, dar nu asta-i problema. Ne-am reîntănif doar de câteva ori, nici nu mai ţin minte. Întâlnirea fundamantala fost cea din 2010, care adunase un număr inedit de mare de colegi, într-un amfiteatru şi azi acol din vechiul sediu al facultăţii (pecare atunci îl împţeam cu facultatea de matematictematicăl si azi acolo), pe strada âAcademiei colţ cu Edgard Quinet, aripa sudică a clădirii Univesrităţii din Bucureşti. Întâlinrea avusese loc pe 26 iunie 2010. Pregătită cu grijă din primăvară, telefonic şi via e-mail.
De ce spun Întâlnire fundamental? Nu doar prezenţa suficientă, care a umplut amfiteatrul, ci mai ales alegerea fericită a protocolului licean. Lucrărike au fost deschise . După momen.de Şeban Georgescu, liderul promoţiei. Fiecare participant strigat a rezumat în puţine cuvinte evoluţia proprie. N-am precizat, nici nu era nevoie, prezenţa câtirva profesori care ne predaseră câteva cursuri.
S-a luat atunci înfiinţarea unui grup online, Fizică70, administrat de colegul Ion Doboş, cel mai priceput în materie. De ând imediat dupăcare se va mai vorbi cu privier la ultimele 2 întâlniri. Acestea, începând în 1971, imediat după absolvire, au continuat. Intermitentnd. Nu mai ţin minte când. De-a lungul timpului au avut multe întâniri parţiale. Nu mai ţîn minte cine când.
Întâlnirie anuale au nai avuse nai multe ori la Hanul lui Manuc, o singură data, cred, în 2022, la o fostă grădină de vară dub spatele fostei case astudenţilor Grigore Preoteasa, cu faţada pe Calea Plevnei, ultimele 3, cea prezentă y conpris, la locaţia actuală.
Întălnirea din 2010, cum spunea, absolut fastuoasă moentrul din amfiteatru, care a început cam pa prânz, masa a avut loc altrove, la o grădinăde vară, cu ocazie căreia a luat loc la masa profesorul Ţugulea alăturu soţia sa, regretata noastră colegă Laura.
La următoarele întâlniri au mai particilat din ce în ce mai puţini colegi. Unii s-au plictsit şi au anadonat, alţii şi-au măotvat abseţele în fel şi chip, Dar cel ma important grup desenectă. Fie-le, cum se spune (se mai spune?) ţărâna uşoară. Eu foloses public formula Rescat in pace. Sufletele lor ne însoţesc, nevăzuţo îninimle noastre.
Dar să revenim la întâlirea din 2010 (la are meru revin) cineva, am uitat cine, să ne adunăm Înmpreună gâbduile. Au rezultat 3 cărţi. Cred că doar o altă promoţie anterioară a publicat o singură carte. Iată-le pe ale noastre: NOI fizicieni în căutarea trecrutului (2011), NOI fizicieni şi trecutul regăsit (2012) şi NOI fizicieni şi poveştile trecutului (2015), toatr la editura Ars Docendi a Universităţii din Bucureşti. Au contribuit voluntar cine a dorit, Ele au apărut sub întrumarea şi redactarea a doi colegi: Şerban Georgescu şi Silvia Mateescu (ex Şilaev).
Cât despre alte cărţi ale colegilor, prima a fost publicată de colega Anca Iordănesscu (ex Ştefănescu în 1982, o prezetare populalară a reacţiei termonucleare, în colecţia şcolară LICEUM, carte elaborate sub îndrumarea profesorului universitar Ioan Ioviţ.
Colega Maria Axente (Milica) a publicat interesantul roman Lixandra, iar Silvia Mateescu a publicat 3 cărţi, doudin ele la editura Vremea: Un ecxlent portret al Bucureştiului, cu imagini color inserate în textul alb-negru, apoi un remember bilgrafic al tatălui ei Ştefan Şilaev. Dacă, vai, am încurcat prenumele acestui tata Silv va ierta. S a precizăm, 3 colegi deja numiţi, Şerban Georgescu, Silvia Mateerscu şi Ion Doboşi au organizate cele mai mute dintre mai noile întâlniri. Despre acesta din urmă, rămai la vale.
Dacă întânirea din 2023, foarte plăcută, a fost fără efecte audiovizuale, ultimele 2 au fost spectaculare. În 2024 şi acum decorul sediului s-a schimbat. A apărut un televizor, unde Maestrul de ceremonii Ion Doboş a prilejuit scusrte dialoguri audiovideo cu colegi absenţinvers i, prin Tableta lui şi a girat mesaje muzicale.
Să nu omit a preciza, Silvia, că a va fi ultima întâlnire pe care o mai organizează. Un singur coleg i-a solicitat să mai ai ibă răbdare, cee ace mi-a spunire.s şi mie, sotto voce, la întâlnire. Apreciez optimism, chiar descoperit, dar prefer lucididatea Va fi fost ultima întalnire.
A avut ceva unic. Maestrul de ceremonii manevrându-şi uneltele, a plasat nenumărate agini pe fodul muzicii generaţiei noastre, nenumărate imagini fotogradice (pe care memoria le redă (pe ce care le recunosc perfect, deşi nu mai am demult nici una ape hârtie).
Dar vişina din glazură (tit de colegul sun banalizatul “cireaşa de pe tort Fu cadoiul muzical pregătit special de colegul nostru parizian Dimitri Cădere, talent musical şi componistic încă din facultate (sic).
Vocea sa caldă, învăluitoare, ne-a emoţionat pe toţi cei puţini. Fu ca un finis coronat opus.
Cu asta se încheie modestul meu reportaj.
Radu-Ilarion Munteanu AKA rim
No Responses