Iată că a venit, pe nesimţite, momentul unei cronici deocamdată singulare. Autorul ei a numit-o nonbeletristică. I-aş spune nonficţiune. Dar nu nonliterară. Calitatea literară a textului e dincolo de orice îndoială[1]. Mai puţin obişnuit e momentul elaborării şi publicării ei. Căci subiectul e un itinerar biografic. Extins pe o arie semnificativă a existenţei autorului. Respectiv […]