Pe profesorul Teodor Sărăcuţ-Comănescu îl ştiam prozator, chiar dacă n-am scris niciodată despre vreun text al domniei sale. L-am preţuit in absetiam şi am evoluat la distanţe mari unul faţă de celălalt.
Şi iată că Editura NEUMA publică, în anul curent, 2025 o plachetă cu titlul de mai sus, în colecţia Arca. Urmărind în linii mari graficul portofoiului editurii, pot trage concluzia că apariţia e mai degrabă recentă.şi
Care e, pentru mine, surpriza? Forma fixă, mai precis sonetul. Motto-ul e sugestiiv: “De unde-şi are raiul lumina? -Ştiu: îl luminează iadul cu flăcările lui” – Lucian Blaga.
Primul capitol al plachetei se întituleză ARS POETICA. Modest, autorul îşi numeşte primul text (Pseudosonet), după care mai urmează alte 11.
Al doilea capitol se intitulează ÎN CÃUTAREA SINELUI, care cuprinde prea multe sonete ca să mai merite numărate.
Al treilea şi ultimul capitol, cel mai scurt se intitulează FRUNTARII. Cele câteva texte nu mai sunt spararate în formatul tipic de sonnet, conţin doar numărul corespunzător de versuri
Dar ce e asta? Cronăică? Nici pe departe. E doar contabilitate. O va citi cineva? Mă cam îndoiesc. Îmi fac doar datoria faţă de un blog – w ww.tilici.blog pe care aproape nu mai intră nimeni. Cei de făcut (ca să parafrazez un antic classic)?
Simplu. Repet, pentru mine nu doar plcheta a fost osupriză, ci mai ales faptul că am primit-o cu poşta de la însuşi autorul, cu o dedicaţie sobră şi autgraful autorului.
Să revin la pagina de garda: Sub titlul de mai sus scrie limpeede SONETE.
Mă socot dator să citez in integrum, primul text, botezat, cu spun, cu modestie, pseudosonet si pe carel văd un vademecum prin plachetă:
Întins perugul roş al veşniciei / mi-ascut în temerile roşii vârsta / să fac din ea un roşu ou de cuc / cu roşu cioc să-i sfarme tainicc crusta, // Iar roşul veşnic din amurgotul timp / cu s sânge să-ntineze fiinţarea / să nască e(v)ul prunc în gări de timp / sămi iconez în diavoli iar suflarea. // Şi când securea roşului din timp /ciopli-va cântec năbuşi de cuc/ şi respirarea-mi va fi roşul prunc. // mă leg la iadul roşu de ne-timp / să fac din cruce ou de cuc / s ă-l văr î soare cald şi-n sânge cuib.
Să vă mai mire că m-a impresionat?
No Responses