A ŞAPTEA ÎNTÂLNIRE ANUALĂ

Pe 26 iunie 2010, un grup de colegi a reuşit să adune un procent surprinzător de mare de participanţi la întâlnira a 40 de ani de la absolvire. De atunci ne intâlnim nu numai în fiecare an, ci şi cu prilejul lansărilor editorial. 6 în total. Adică 3 + 3. Ne-am întâlnit la lansarea celor 3 cărţi ale promoţiei (seria NOI) + cele 3 cărti scrise de cele 2 colege. Toate cele 6 fiind produse de Ars Docendi, editura Universităţii din Bucureşti. Am numărat evenimentele oficiale de gen. de fapt, instituţionale. Total 12. Viner 15 septembrie a fst, aşadar, al treisprezecelea eveniment. Sigur că ne-am mai întâlnit de câteva ori neoficial, câte un grup mai restrâns. Cel puţin odată fiind vorba de fosta mea grupă 213-313. Alţi 2 colegi au mai produs, independent de apartenenţ la grup, câteva cărţi. Titlul cărora merită citat: Principiile evanghelice ale filosofiei naturale şi Ştiinţa ca păcat. Le menţionez nu neapărat deoarece autorii sunt membri ai promoţiei fizică70, ci pentru că unul dintre autori, Nicolae Mazilu, a mai venit cu o carte extrafizică, beneficiind de un titlu chisnovatic: Câinind într-o viaţă de pât. Dar lansată individual, ca eveniment cultural al zonei natale a autorului. Undeva ar trebui să existe clipul filmat la acea lansare, eu l-am văzut. Nu discutăm acum de carte, doar situăm întâlnirea de vineri în cel mai larg context de gen.
n-am stat să număr câte întâlniri anuale au avut loc la COŞ (casa oamenilor de ştiinţă) şi câte la hanul lui Manuc. Ştiu doar ca una singură, conjugată cu o telegrafică vizitare a facultăţii, a avut ca sediu un amfiteatru al facultăţii, iar ca loc de agapă restaurantul local al platformei fizicii de a Măgurele. Pentru mine rămâne de departe cea mai reuşită. Mai ales că în vara aceluiaşi an, tot acolo lansasem a treia carte a promoţiei. Întâlnirea a jucat, astfel, cumva, rol de repriză a doua. Sau… de cutie de rezonanţă a lansării. Mai ales că atunci întâlnirea a fost înnobilată de o medalie. Cu diploma aferentă. N-avem decât să aşteptăm întâlnirea jubiliară. Stricto sensu. Acuma sigur că toţi colegii ştiu că jubilee înseamnă, pentru latini, sărbătorirea a 50 de ani de la ceva. Nu mai sunt decât 3 ani până atunci.
Dar… de gustibus et de coloribus non disputandum. Ziceau stramoşii noştri… saxofoni. Mă rog, zice un proverb… etrusc. Aici ar merge grupul de caractere care înseamnă zâmbet. Plăcerea întâlnirii depăşeşte larg diferenţele de gust. Din perspectiva asta întâlnirea de vineri a fost una reuşită, la fel ca toate celelalate. Dar ce e o întâlnire reuşită a unui grup de colegi de promoţie? Păi sunt 2 criterii. Opuse. Se poate considera ca reuşită o agapă unde nu apuci să schimbi o vorbă cu fiecare dintre meseni. Deci ai dori să ţină zile în şir. Se poate considera şi contrariul. Reuşita fiind definite tocmai de epuizarea tuturr posibilităţilor de dialog. Adică n(n-1)/2, dacă n enumărul participanţilor. Ad libitum. [ersonal m-am bucurat să fi stat de vorbă cu cine am reuşit a o face şi am regretat, simultan, să nu fi reuşit cu toţi.
Dar în plan communicational, grupul Fizică70 are o tradiţie. Asigurată exclusive de cilegul poreclit Babacu’. El nu prea apucă săbea un pahar, nu şade o clipă locului, filmeazşi fotografiază cu tablet, apoi încarcă pozele şi clipurile în beneficiul colegilor. Dar mai ales permite saluturi teegrafice cu acei colegi care nu sunt nci prezenţi şi au şi skype. Aşa a putut face cu mâna (mai mult nu se auzea) celor 2 coautori ai Principiilor evanghelice. Şi cu simpaticul Nicuşor Iacob, present anul trecut la COŞ.
Tot ca o tradiţie, Silvia, cea care asigură coeziunea grupului pe termen lung (ceea ce nu e puţin) ne-a oferit tragerea la sorţi a unor bilete de papagal sui generis. M-am amuzat teribil de coincideţă. Ce scria acolo era 96.86% descrierea a cee ace mi se întâmplase fix în ultimele zile.
În fine, ca notă personal şi în context, cu câteva minute înainte de a pleca la agapă, am primit 3 telefoane. Unul îmi propunea o colaborare viitoare. Iar celelalte 2 îmi anunţau primirea pe e-mail a 2 elemente de ormament a coperţii a patra a cărţii de călătorii. Încheiată odată cu jurnalul Alpilor şi predată editorului.