EDIŢIE EXTRA-ORDINARĂ

Dau din nou cuvântul prietenului Tibi Danciu. Cum articolul său e legat de mult prea discutatul miting al aşa zisei diaspore (dece nu a romanilor extrateritoriali sau a emigranţilor?) anunţat a se desfăşura azi, 10 august, cu obiective neclare, ambigui chiar, iar ediţia curentă, ordinară, de luni 13 augist are deja un subiect stabilit, public articolul prietenului meu azi. Dimineaţă. Fără a avea habar cum se va derula mult prea discutatul miting.
Organigrama simplificată a unei ipotetice discuții (inutile!) cu un ipotetic diasporez (și nu numai!), participant la ipoteticul miting din 10 august, de la București aka ipotetic Ghid de (self-)conversație ipotetică…

1. Sunteți de acord că esența democrației este VOTUL – universal, egal, direct, secret…?
Dacă nu… ești fascist!? Marș de-aici!
2. Dacă da, sunteți de părere că oamenii ar trebui OBLIGAȚI să voteze?
Dacă da… ești comunist!? Marș de-aici!
3. Dacă nu, ați votat la ULTIMELE alegeri parlamentare, din 2016? Întrebare strict personală!
4a. Dacă da, sunteți conștient că – mai ales în condițiile în care au fost așa puțini(!) cetățeni la vot – ați PIERDUT în mod clar alegerile? Fiindcă niciodată nu s-a vehiculat ideea că ar fi fost falsificate…
4b. Dacă nu, conștientizați că mai bine ați fi pierdut O ORĂ-DOUĂ (SAU CHIAR O ZI!) în acea duminică, în loc de foarte multe zile și nopți în Piața Victoriei și pe net?
5. Și – în AMBELE cazuri de mai sus! – că ”reparația” situației de fapt din acest moment este democratic să se facă la URMĂTOARELE alegeri, nu mai devreme, și tot prin VOT, nu prin alte metode (violente)? Marș de-aici!
Ce ar mai fi? Alte câteva… truisme(!?): că majoritatea parlamentară desemnează primul ministru și guvernul, nu strada sau președintele, că dispozițiile CCR se respectă întocmai și imediat, nu se citesc la nesfârșit, că procurorii nu pot ancheta guvernul pentru că dă ordonanțe și nu pot minți în conferințe de presă, că președintele trebuie să fie echidistant, nu să instige populația, că guvernatorul Bancii Naționale trebuie să țină cu românii, nu să fie contra guvernului, că minoritatea trebuie să se supună majorității (în sensul respectării legilor în vigoare) etc. etc. etc…

8.08.2018

adaug analiza post factum a autorului:

Evoluție sau involuție?

Precum alții de vârsta mea, pot face niște comparații între evenimente curente (recente, în desfășurare, iminente) și altele mai vechi – cu observația că și pe vremea respectivă aveam o etate care să-mi permită niște judecăți… nu doar să spun că am trăit sau am apucat acele vremuri! Vreau să cred că am și înțeles câte ceva – sau cel puțin am încercat!

Ce vreau să compar acum sunt fenomenele ”Piața Universității”, din 1990, respectiv ”Piața Victoriei”, din 2017-2018 (și poate mai urmează? – însă e mai probabil că nu, vom arăta și de ce).

Asemănări

• Locul: o piață din capitală, unde să se poată aduna cât mai mulți oameni – dar să și stânjenească traficul, pentru a transmite și a impune ceva concetățenilor mai… ”fricoși”, ”nehotărâți”, ”manipulați”, ”imbecili” (aka neinstruiți)…
• Participanți: în ambele cazuri, deși au început cu câteva zeci, respectiv sute-mii de persoane, numărul a crescut rapid, în doar câteva zile atingând o amploare nemaivăzută; câteva caracteristici (leit-motive) clamate ale participantului tipic / mediu: tineri, din mediul urban, cu instruire peste medie, plus câțiva mai ”bătrâni”, dar cu instruire maximă, artiști, oameni de cultură… cu două adaosuri în 2017, care nu prea puteau exista în 1990 – corporatiști, respectiv așa-numiții ”diasporezi” (cu altă ocazie voi protesta energic împotriva acestei sintagme, imbecilă la o primă vedere, dar extrem de insidioasă în fapt – și profund manipulatoare!
• Vedete: nu au existat (cu o singură excepție semnalată dincolo, însă nesemnificativă / minoră!) ORGANIZATORI care să iasă la rampă, să-și asume conducerea manifestării; orice persoană publică a avut grijă să participe ”individual” (am venit și eu să iau parte la…) – comod, din punct de vedere legal: nu este nimeni răspunzător pentru durată(!), metode, curățenie etc. etc.
• Slogan(e): s-a(u) repetat până la sațietate câteva cuvinte simple, dar alese cu grijă, pentru impact maxim înspre ”afara” dar și înspre ”înăuntrul” participanților – golanii, jos comunismul, rușii, ciuma roșie, corupție, penali, justiție… nu trebuie să fii paranoic pentru a suspecta anumite tehnici de manipulare în masă / război hibrid (aka psihotronic) – mai ales în primul caz, unde ”revoluția televizată” și ”teroriștii” erau chestiuni extrem de proaspete în mintea oricui!
• Nucleu dur: au existat, în ambele cazuri, o categorie specială de ”participanți” – unii care au ”păzit” piața, oameni fără ocupație, cu rulote sau corturi, în greva foamei sau aprovizionați de ”binevoitori” (cu diverse arsenale, cu hrană)… oare cine i-a găsit, mobilizat, motivat? Din rândul acestora s-au evidențiat anumiți infractori sau chiar recidiviști, cu antecedente de violențe… Nu poți să nu te gândești în același sens la cine i-a găsit și adus la ”fața locului” pe Lee Harvey Ostwald sau Marinus van der Lubbe? Altfel, nivelul cultural, intelectual și de exprimare al acestor ”câini de pază” contrastează violent cu majoritatea participanților… iar determinarea și înverșunarea cu care repetă lozincile de serviciu, având în vedere și nivelul lor destul de coborât, ne duce… unde?
• Profitori: partide politice, mai vechi sau recent (re)înființate, în ascensiune și în căutare de noi membri, dar și de vizibilitate, legitimare, suprafață, volum, consistență… clamând o participare ”individuală”, ca ”simpli cetățeni”, a membrilor marcanți, cu funcții – în fapt, cu intenția clară de a ”confisca” manifestarea (poate justificată, deoarece au ”ajutat” mai mult sau mai puțin subteran la organizare?) – pe principiul ”cui prodest” putem reflecta la multe, mai ales dacă suntem conștienți că teoria conspirației este de fapt o realitate cotidiană…
• Deviații și derapaje: scandări injurioase sau numai nesimțite, ori chiar de-a dreptul morbide – dacă unele pot fi considerate ”spontane”, altele însă – caracterizate de anumite INFORMAȚII ori de anumite ”arsenale” sus-pomenite (”Iliescu, du-te-acasă, ai nevastă canceroasă”, spânzurători, lasere, proiectoare) – sunt cel puțin suspecte de a proveni de la niște provocatori meseriași… mai ales că s-a instigat la violență, inclusiv extremă… apoi participarea așa-numitelor ”galerii de fotbal” este încă un exemplu, cu cocteiluri Molotov și alte distrugeri. Tot deviații sunt și idei gen ”revoluția continuă” sau ”perpetuă”, alegerile anticipate (din 6 în 6 luni!)…

Deosebiri (unele, profunde!)

• Alegerea locului: în 1990 era cumva impus de amplasarea centrală, de proximitatea sediilor partidelor istorice, de o oarecare tradiție, mai veche sau mai nouă, inclusiv 21 decembrie… precum și de deschiderea balconului; deși tradiția s-a păstrat (și în 2012 tot aici s-a întâmplat!), trecând prin câteva tentative de a muta la Parlament locul diverselor proteste, iată că în 2017 cineva în canadiană roșie a INDICAT necesitatea noului loc, stabilind și o țintă clară – Guvernul!
• Începutul: în 22.04.1990, cu o mică mișcare de protest provocată de decizia FSN-ului de a se transforma în partid politic, pentru a putea participa la alegerile libere din 20 mai; deoarece manifestanții n-au fost primiți la TVR, au decis – pentru a atrage atenția! – să ocupe rondul cu troița, sperând că studenții de la cele două universități din vecinătate le vor îngroșa rândurile; respectiv, în 18.01.2017, în urma anunțării intențiilor guvernului, demersuri ce au premers celebrei ordonanțe nr. 13 (dată în noaptea de 31.01.2017)
• (non-)Reacția forțelor de ordine (este vorba de începutul manifestației, după câteva zile era evident prea târziu!) ar putea avea ca justificare în primul caz atât evenimentele recente plus transformarea recentă a acestor forțe… și, mai ales, o relativă prospețime și mai ales netemeinicie a structurilor (totul era încă fierbinte, nebulos, neașezat); evident, în cel de-al doilea caz vorbim de forțe instruite, cu experiență, cu tradiție deja, iar cei care le comandă au și ei o tradiție – vorbim de al zecelea primar general ales democratic, de exemplu…
• Slogan(uri): cel mai vehiculat termen, cel de ”golan”, îl are ca sursă pe Ion Iliescu; este probabil că a fost lansat fără o matură chibzuință, apoi a fost preluat și repetat la infinit, cu accente comice uneori (academician golan); dincoace, majoritatea sloganurilor au ca sursă tot președintele țării (numai că acum asta nu este o asemănare!), plus cel mai recent, cu MUIA… chiar stai să te gândești, dacă în 1990 o modalitate de protest extrem de finuță, perfect intelectuală (chiar elitistă!), a fost virusul informatic orientat spre texte și script-uri ”Jos Iliescu!” – nedistructiv, nederanjant pentru alții, de vreme ce în alte limbi nu există cuvântul ”jos”… ce degradare în nici 30 de ani, să ajungem la proliferarea (în primul rând informatică!) a MUIEI, căreia ajunge să i se facă și o apologie (Liiceanu și diverși cântăreți); iarăși, ce diferență de atitudine între Vali Sterian, Cristi Pațurcă, Imnul Golanilor și Tudor Chirilă, Jojo și alții…
• În 1990 a existat, totuși, și un fel de lider – este vorba de Marian Munteanu, apărut cumva de nicăieri, destul de dubios și controversat, mai ales având în vedere ulterioarele simpatii cvasi-legionare; în schimb, în 2018 este destul de străveziu cine profită la MAXIM – actualul președinte, în căutarea unui al doilea mandat, care ar fi bine argumentat de un rol major la conducerea în 2019 a Consiliului Europei, ceea ce nu poate realiza decât cu sprijinul unui alt guvern ”al meu” – prin urmare, guvernul actual (și LEGITIM!) trebuie să cadă cu orice preț! Nu mai merge un alt incendiu, deci ce alte violențe se pot provoca și cu ce ocazie…!?
• (ne-)Sfârșit: aici am putea avea și o asemănare de fapt… este vorba de comutarea DIN MERS a obiectivelor manifestației (care oricum erau de fapt destul de nebuloase, cel puțin la nivel declarativ, că subteran – se știa foarte bine ce se urmărește!); în 1990, conform inițierii mișcării, totul ar fi trebuit să fie un protest la adresa transformării FSN-ului în partid, apoi o propagandă ”anti” în vederea alegerilor… bun, atunci ce rost mai avea CONTINUAREA după 20 mai??? Simplu: o provocare, care să ducă la o evacuare ”brutală” în 13-15 iunie, astfel încât să delegitimeze oarecum, intern și mai ales extern, puterea proaspăt instalată! Obiectiv atins! Dar în 2017-18? Să fi fost ”contra Guvernului”? Aparent, după LOCUL manifestării, da… însă tot timpul s-au cerut de fapt (mai clar sau mai difuz, dar din punct de vedere constituțional!) ALEGERI ANTICIPATE!!! Cum așa, începând de la două luni (!!!) după alegeri??? Alegeri considerate de toată lumea drept CORECTE??? Păi, dacă n-au ieșit așa cum trebuie, pentru anumite persoane… ORICE guvern a ieșit din actuala majoritate parlamentară a fost contestat, deci care-i ținta??? Și dacă este Parlamentul, de ce nu se mută demonstrația acolo? Simplu: fiindcă acolo există și opoziția, care poate astfel să spună că n-are nicio legătură, ba să și participe (și instige!), ca ”simpli cetățeni”! Pe urmă, nu se dorește cu adevărat – sau cel puțin nu s-a dorit în ianuarie 2017, în mod clar! – convocarea de alegeri anticipate, fiindcă ar fi ieșit la fel!!! Această reacție, IMEDIATĂ post-alegeri, nu te poate trimite decât la nazism… la incendierea Reichstag-ului! Lozinca ”ciuma roșie” cui aparține? Lui Goebbels! Deci? În plus, prin desele schimbări de Guvern, să se discrediteze în exterior puterea, și să permită ieșirea periodică la rampă a ”prizonierului de la Cotroceni”! Iată de ce acest ultim punct este trecut, totuși, la deosebiri: poziția inversă și în mod clar beneficiară a președintelui… Tot ca o deosebire (care poate fi de fapt o asemănare!) aș putea menționa faptul că, la ora la care scriu aceste lucruri, fenomenul ”Piața Victoriei” nu s-a terminat… ÎNCĂ! Dar, se va ajunge cu siguranță acolo unde ”trebuie” – din punctul de vedere al ”statului paralel” (aka deep state, fascism liberal, partid din umbră etc. etc.), mai devreme sau mai târziu…

În loc de concluzie

Confuzia este foarte mare în rândurile românilor, care vor împinge însă lucrurile pe făgașul dorit de cei (cu adevărat!) puternici – chiar mă amuză să văd înverșunarea unor conaționali, din țară sau ”diaspora”, de partea CORECTĂ (săracii de ei! – sau poate că știu ei, de ce spun ceea ce spun?)… deși au fost suporterii lui Trump și / sau ai Brexit-ului! Dar, suntem o colonie, se pare că s-a decis (întocmai ca la Yalta!) și A CUI ANUME, așa că ceilalți se vor retrage elegant, conform aceluiași ”gentlemen agreement”… sau poate că nu??? Pe termen scurt: Stalin spunea ”contează cine numără voturile, nu cine, câți și cum votează” – în mod clar am depășit demult faza asta, acum cred că nici nu mai are rost să mai votăm, dacă la o lună după vot este suficient să scoți 1000 de paramilitari în stradă, plus vreo 10000 de manipulați, și să răstorni rezultatul… economisim bani, nu? Adică: banii pentru alegeri (inclusiv secții în ”diaspora”), banii pentru campanie (aka manipulări), banii pentru manifestațiile de după…

10 august 2018