EXPLOZIA UNEI POETE

Poeta Carmen Secere este membră a Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România. Publicat poeme în mai multe reviste şi a fost selectată în mai multe antologii.

A debutat în volum (premiat) cu Aproape fericiţi, Editura clujană Grinta, 2018.

Au urmat, în următorul an, trei volume produse de Editura Vinea: MON AMOUR MA TRISTESSE / întâmplări de viață în est /, Cu o prefață de Angela Furtună, BABILON / MACII LUI MONET /, Cuvânt înante de Șerban Foarță, VIAȚA CA O MOARTE UȘOARĂ / ultima rotație completă a pământului / (reprezintă retipărirea volumului de debut, aceasta fiind  forma definitivă a cărții), prefață de Nicolae Tzone, postfață de Angela Nache-Mamier;

La aceeaşi editură, pe care pare să se fi concentrat, apare în 2020 o versiune frannceză, aparţinând lui Sorn Barbul.

În acelaşi an, un volum cu subtitlu interesant: VIAȚA PE GHEAȚĂ / carmen contra carmen.

Subiectul articolului de faţă e o lectură analitică a volumului Jucării cu gheare / oficial sunt frumoasă / Editura Vinea, 2022. Nu pot numi raportul de lectură Cronică, deoarece Andrea H. Hedeş a semnat, în nr 9 per 2023 al României literare o cronică a volumului în discuţie. Exerciţiul meu de lectură nu intenţionează a intra într-un neavenit raport concurenţial cu o cronică semnată de un critic literar consacrat. Ca modest gest autonom, reflectând impresiile de lectură, articolul meu îşi poate găsi loc, în rândul ediţiilor blogului personal.

Să evităm orice confuzie. Nimic nu interzice de plano existenţa mai multor cronici ale aceluiaş volum. Dimpotrivă, cu atât mai bine. Exemplele ar fi inutile. Citind, însă, cronica Dnei Director al Tandemului Editură/revistă Neuma, apărută într-o revistă prestigioasă, rămân cu certitudinea aşteptată a unui act profesionist. Tot ce are de făcut exerciţiul meu de lectură e să excludă improbabilele împrumuturi. Deşi, e momentul s-o spun pe şleau, nu puţine fraze mi-ar fi plăcut să le scriu eu.

Aşadar, allonsanfan. Înainte de a deschide primul capitol al volumului, nu pot ignora o primă realitate. Poeta are un simţ special, personal, original simţ al subtitlurilor. Ba aceste epitete acoperă şi titlurile. Dovezi ale unei coştiinţe acute a propriei identităţi artistice şi a nevoii resimţite de a-I găsi o formă aparent periferică de a o exprima.

Dar… sentimentul schiţat devine vizibil încă de la tilul, apoi primele piese ale primului capitol. Bucureşti, ora exactă / nebună cu bască. E limpede, subtitlurile au nota lor de humor. Ba chiar un amestec idelebil de ironie tout azimut cu autoironie jucăuşă. chiar evitând împrumuturile, dar evitând şi stupida exagerare a evitării, evidenţele sunt la îndemâna oricărui cititor, profesionist sau singuratec. Scrisul Dnei Carmen Secere nu e doar juăuş. Deşi este. E şi sprinţar. E ceea ceo fixează, ca poetă, în insectarul lecturilor de gen.

Valoarea poetică a apei a fost evocată de nu puţini poeţi. Autoarea merge mai departe şi pronunţă sec. şi mai ales cumva izolat de restul versurilor. Subliniind valoarea de sentinţă: apa este femeie.

O întreagă strofă sună ca un gong de bronz:

la sala de forță simplific idei

după calculul algebric

al lui descartes.

Aici adăst o clipă. Umaniştii iau strofa fără să clipească. Au auzit de Descartes, apreciază en passant presupusele nţiuni matematice. Dar publicul poeziei, ca gen literar, nu e şi nu trebuie să fie unilateral. Ce gândeşte un cititor cât de cât matematician? Eroul noii filosofii a introdus silogismul în gândire şi a corespondat cu Pierre de Fermat pe tema teoriei probabilităţilor. E adevărat, ca o consecinţă oarecum periferică a ideilor sale majore, a inventat geometria analitică, poarta de intrare a algebrei în geometria plană. Pentru cititorul care mă aflu, poeta cunoaşte şi înţelege rolul şi rostul acestei populare invenţii a lui Descartes şi o exprimă ca atare. Nu trec peste momentul strofei în pas gimnastic.

Traumele produc amnezii… oare de unde ştie poeta?

Femeia câută de pământ

Nu are păcat

Limbajul de cult/biblic nu-I e tocmai propriu poetei. E alt univers decât, de pildă, o plachetă populată cu îngeri. Chiar dacă poeţi care-şi populează câte un volum cu îngeri, pe care-I foloseşte cu abilitate, nu sunt deloc religioşi. Dar nu-s, cum nu e poeta noastră, nici atei.

Şi iată că întâlnim nebuna cu bască. Care nu pare neapărat ochiul furtunii.

Aşa cum se întâmplă în multe volume de poezie, câte un capitol preia titlul şi subtitlul volumului. Jucării cu gheare e o invenţie ideatică de-a dreptul chisnovatică. Primul gând mi-e la maxima lui Oscar Wilde: viaţa imită arta. Încă un motiv pentru care exerciţiul meu de lectură nu este şi nu poate fi o cronică. Nu poţi insera într-o cronică tout-à-l’égout ştiri ca cea care imită invenţia electrocutantă a poetei. Băieţii răi (nu spui care, est modus in rebus) au pus pe piaţă arme de jucărie convertite ilegal in arme funcţionale. Brrrrr! Nu descriu efectul.

Încă un distih provocator. Nu spun violent, e conceput ludic. Ironic chiar:

o furtună solară

e hipnoza perfectă

şi se îndesesc sintagmele ludic-provocatoare:

margarete şi mitraliere

deasupra capului.

Şi iată chiar un poem al cărui titlu e subtitlul capitolului şi al volumului:neoficial sunt frumoasă. Dar poemul e inrudit cu toate.

Plătesc suprataxă

Pentru nevinovăţie

Suntem deja dincolo de joc.

Trebuia să întâlim şi simbolicele forme identitare:

Jucării cu gheare. Ceea ce cere stop joc, adăstare, reflecţie.

Aproape de capcane

Orice pare adevărat

…………….

Cumpăr jucării

Cu gheare.

Obişnuitul avertisment. Pare un fulger într-un ocean de nori.

Al treilea capitol: Şalupa cu lipitori / tenişi cu gărgăriţe contiuă jocul auctorial.alăturările de cuvinte pe care n-am dece  să mă jenez a le numi şocante tind să definească marca identitară a vocii auctoriale. Cu un spor progresiv de humor ludic.

Subtitlul /fiecare vede altceva/ fără a trimite deliberat, aminteşte de efectul narativ al unui film abil de acţiune cu acest titlu romînesc, pentru odată bine ales. Dar ideea nu se regăseşte pe teritoriul poemului. Ci, oarecum şi cu discreţia autoarei, fin distribuită, mai departe.

Întâlnesc poeţi care cultivă iubirea, filtrată de erotism, sunt poeţi care folosesc universul noţional al cultului, dezbrăcat de sentimentul gregar al credinţei. Ca moduri poetice. Carmen Secere n-are nevoie de aceste elemente uzitate de confraţi. Dar intâlniri atari motive în doze homeopatice:

Suntem doi îndrăgostiţi

Zdrobiţi unul într-altul

Dar şi atunci în stil propriu.

spargem vitrinele

numărăm până la 21

parisul suntem noi

iată că ajungem la versul inubliabil al lui Louis Aragon: Pars qui n’est aris qu’arrachant ses paves. Deşi sunetul strigătului duce vag la mai 68. Indiferent de orientare, Carmen Secere se dezvăluie ca luptătoare. Cititorul are o primă cheie de lectură.

Şi iată confirmarea imediată:

Ieşi din corzi, carmen

Ieşi din corzi.

Iar ultimul capitol sună copilăresc: rampampan //desculță printre portocali/

Dar nu e onomatopeea prin care liderul curţii de copii anunţă victoria la şotron. Am parcurs 3 capitole fabricate de o poetă. Atentă la originalitatea – poetă  spre singularitatea -a a vocii ei. Sintagma de ultima cheie, cheia majoră de lectură a volumului. Dacă nu chiar o promisiune pentru următoarele volume.

In doar 4 ani o nouă poetă (n-am citit nici un volum anterior) a ajuns, parampampan (vorba excelentei cronici din România /literară l stadiul imediat superior crisalidei. E un poet constituit.

Ilustraţiile Norei Blaj, concentrate în bloc, la capătul textului, ar trebui comentate de un privitor cât de cât instruit. Ca semianalfabet plastic, mă limitez la a le privi încântat.

Referinţele critice, cu care se încheie volumul, completează propriile observaţii, lăsate în stadiu rezumativ. Sugerez lectrua lor alăturat cronicii D-nei Andrea H. Hedeş. Ansamblul realizează un contur precis al portretului poetei.

Adrian alui Gheorghe, Octavian Soviani, Adi G. Secară, Florin-Corneliu Popovici, Robert Şerban, Nicolae Tzone (implicat în editari),

Volumul se închide canonic cu un CV