GAUDEAMUS 2017

Ediţia 2017 a târgului de carte Gaudeamus este a 24-a. Deci prima ediţie a fost în 1994. Eu îmi aminteam de 1993, dar nu pot băga mâna în foc. Repere certe am din 1995, cznd am cumpărat prima ediţie a Teoremelor poetice ale cademicianului Basarab Nicolescu, eminentul fizician teoretician, întemeietor al transdisciplinaritaţii. Nu mai ştiu exact când evenimentul a fost dublat de ediţia de vară, care fu numită Bookfest. Ani de zine, aceast din urmă târg de carte bucureştean s-a derulat la Teatrul Naţional. În formatul arhitectural intermediar. De o vreme, cel puţin 12 ani, bookfest are loc în pavilioanele laterale ale parculu Romexpo, lăsând pavilionul central ediţiei de toamnă-iarnă, Gaudeamus. Organizat, acesta din urmă, de Radio România. Anul acesta invitată de onoare a fost Comisia Europeană.
Acest scurt istoric n-are alt rost decât a plasa în context particuparea mea. Cum nu mai ştiu exact de când a apărut şi bookfest, nu am nuărul exact de ediţii ale ambelor manifestări. Sigur e că sunt cel puţin 15 ediţii de vară, deci cel puţin 39 ediţii în total. Din care am lipsit deoar de două ori. Odată eram în spital, vara, iar cu câţiva ani în urmă am ratat schimbarea datei şi, în consecinţă, ediţia de toamnă-iarnă. Deci Gaudeamus. Pot purta, aşadar, titlul discret şi neoficial de participant veteran.
Ratasem lansarea bucureşteană a noii cărţi a lui Bogdan Suceavă. Din neatenţie. Avusese loc la Cărtureşti Verona (la ceainărie), eu madusesem la Cărtureşti Kreţulescu. Unde profesorul american îşi lansase, în dubla sa calitate de scriitor român, cu un an în urmă romanul Republica. Tot răul spre bine. Până joi 23 noiembrie îmi parvenise trajul proaspetei cărţi Lecturaria (grand merci, Andrea Hedeş), încât la lansarea noii cărţi a lui Bogdan – Istoria lacunelor – despre manuscrise pierdute am avut ocazia unui schimb al instruentelor de ratificare, ca să zic aşa. Adica a cărţiior cu dedicaţie. Excelentă alocuţiune Biancăi Cernat la lansare. Cu aceeaşi ocazie mi-am adjudecat noul volum al lui Radu Cosaşu, cuprinzând articole intr-un vechi ş dispărut ziar de sport, publicate între 1991 şi 1997.

Prietenul meu vechi (de 44 de ani), scriitorl clujan Radu Ţuculescu avea programate 2 lansări, în ultima zi a târgului. Între timp, avui ocazia să-i întâlnesc, împreună cu el, sâmbătă, pe cei 2 traducători ai săi din Israel, sosiţi la Bucureşti cu ocazia târgului. Paul Farkas, originar din Beiuş, care făcuse allyah în urmă cu peste 30 de ani şi care vorbeşte o românească excelentă şi Moshe Itzhaki, decan al unei facultăţi din Haifa, care a învăţat româna la… 50 de ani. Am dedus cu satisfacţe că viaţa literară a israelienilor de origine română s-a ameliorat în utimii destui ani. Graţie şi efortului unor literaţi ca ei. Am fost o zi remarcabilă. Am profitat de ocazie ca să sporesc la 3 numărul exemplarelor din Lecturara din Israel. Primul plecase la drum cu poşta tot către Haifa, pentriu prietenul Adam. Care va avea surpriza să vadă că prima cronică dn carte are ca subiect… propriul lui roman. Publicat anul trecut de editura Vremea. Cu a cărei directoare m-am întâlnit duminică, între cele două lansări ale lui ţuculescu.
Prima lui carte pentru cpii, publicată de editura cornt Junir, din grupul editorial Corint şi dedicată nepotului său, posrta un titul e măsură: Ina şi ariciul Pit. Lansarea a avut ingenizitate pe linie de marketing. Prezenţa copiilor era firească, dar editura merse mai departe: găsi o cofetărie omonimă, care aduse prăjituri, spre bucuria micuţilor participanţi. Ca realizare editorială, cartea e o reuşită, iar grafica ilustrativă e o pledoarie împotriva kitschului care-şi găseşte căi insidioase de pătrundere în toate cele. Fetiţa ina e desenată ca o păpuşă, dar nu o barbie, ci precum păpuşile de odinioară, când generaţia senectă a autorului era înfaza copilăriei. Personajul e astfel o reuşită, armonizând descrierea textuală cu cea grafică. Acuma sigur că un personaj fetiţă n-avea cum să nu aibă unele inerente raporturi cu Alice. Abilitatea autorului, exersat în toate genurile şi subgenurile literare, o face pe ina să vină spre Alice din direcţie cumva opusă. Aventurile ei, împreună cu hazliul arici alb Pit, se petrec în… aparatul de fotografiat al bunicului. Dotat cu burduf. Cele 2 persoaje nu intră în burduf micşorându-se ci, l ideea ariciului, prin… concentrare. Procedeu la modă. Pentru cititorul mai dedat la literatura autorului, fetiţa Ina e o victorie şi un antidot sui generis asupra unei serii de personaje feminine oarecum obsesive. Dar… după ce se detaşase de acestea în… savuroul roman Măcelăria lui Kennedy. Tratate cu ironie multiplă. Eram, aproape sigur, singurul spectator care vedea în fetiţa Ina, cea isteaţă şi curajoasă, propriul personaj zburător Scânteina, în faza coplăriei, privită în apele oglinzii.
În fine, saţiul de lansări al Poliromului, găzdui, în ultimele ore ale târgului, llansarea târzie a romanului citat mai sus. După nenumărate cronici. Dece să n-o pomenesc şi pe a mea, prezentă taman în cartea propaspăt apărută, dar socotind-o cea mai bună pe cea a poetuui filosof clujan Vasile Gogea, pe blogul său. Prezentatorii lansării îşi scriseseră, la rândul lor, propriile cronici. Adina diniţoiu socoteşte roanul ca unul din cele mai bune, dacă nu cel mai bun al anului 2017. Oricum distinsa doamnă critic scrie mai bine decât vorbeşte. Alocuţiunea ceolulalt prezentator, clujanul ştefan Manasia, mai molcom, a contrabalansat fericit evenimentul. Despre roman, nimic mai mult. Aveţi, stimaţi cititori, prilejul să-l cititţi măcar acum, la mai bine de jumătate de an după apariţie. Îl veţi savura. Cât despre blogger, nu ştiu dacă va mai dedica vreun articol propriei participări la târgrile de carte bucureştene.