PODURI À LA CARTE

Amintiri cu poduri – Editura Neuma, 2021 este al unsprezecelea volum de poezie al lui Horia Gârbea. Dintre care unul, Cântecele lui Huppy (aceeaşi editură, 2016) e subintitulat poezie pentru copii. Şi altul, antologia de autor Ceasornicarul (tot Editura Neuma, 2020). Autorul avertizează, după ultimul poem, într-o Notă despre conţinut, că Textele din acest volum au fost prezentate, cu câteva excepţii, în lectura autorului, la Turnirul Poetic “Cununa de Lauri” de la Nessebar, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în anul 2021.

Aici autorul aplică o soluţie original, posibil singular, a utilizii textului ce dă titlul volumului. Poem plasat în fruntea regimentului textual. Purtător de drapel. Un remember rimat al podurilor peste care a trecut, de-a lungul vieţii, se încheie cu nota de humor, tipică, marca sa identitară:

Iar acum îmi teste unul din draci

Dar cu Styxul cum ai să faci?

Anatomia volumului e decupată în 4 grupaje-capitole, inegale ca număr de poeme, dar semănate ici-colo cu acelaşi humor. Pe care nu-l întâlnim doar în poezie. E.g. volumele de proză, despărţite de 17 ani: Doamna Bovvary sunt ceilalţi, dar ma  ales Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov.

Din primul segment, Cocorul şi pipa, reţin mai ales surâsul lui nagasaki (întreg textul volumului, afară de titlurile, capitoleleor-segmente, sunt culese cu minuscule).Cât despre poemul care-l evocă pe Arhimede, sunt tentat să-l citesc prin lentila optică a unei vechi miniaturi a lui Karel Čapek, din Cartea apocrifelor. Luat ca atare, poemul e elocvent. Dar siracuzanul genial merită o evocare pe măsură. Un suflu aparte respiră poemul în munţi yang dang. A cărui muzicalitate specific extrem orientală prilejuieşte poetului o privire detaşată spre sine întoarsă.

Cel mai condensat segment, Messembria, oferă un maximum al poeziei autorului. Textul poemelor poate fi rearanjat, dizolvând versurile. Astfel dimensiunea epică iese în relief. Dacă am remonta astfel textile, poezia lor ar devein şi mai evidentă. Epică am spus? Nu. Narativă. E specificul poeziei horiagârbiene, iar aici, în cele 5 poeme, e mai lesne recognoscibil decât în cele 9 volume din 11. Cumva maim ult decât în volumul antologiei de autor. Finalul ultimului din cee 5, selfie, povestind un dialog matinal cu un savamar bulgar   dialog pe care lîl scoate din banal, poetizându-l, e un moment de autopersiflare savuroasă:

sigur am intrat

şi eu în cadru

salvamarul

nu va şti niciodată

că are poze

alături de un mare poet.

Rana îngerului. Un titl ce pare a indica nucleul volumului.

Darurile îngerului pentru trei definiţii poetice ale poeziei. Treacăt, toate definiţiile poeziei sunt, prin definiţie, poetice. Şi am mai avut prilejul să constat, în exerciţii de lectură.

a treia zi – un alt exerciţiu autoportrtistic. Aici, fără autoronie.

Cartea trebuia scrisă.

Morala acestei poveşti

Este că poetul

Şi-a scis cartea oricum.

…

rana îngerului. E atâta poezie aici, că orice observaţie ar răni poemul şi acesta ar trebui citat in integrum.

În fine, ultimul calup, Bufniţa din parc, adună cu o poezie mai mult decât toate celelalte trei.

Spicuiesc: sănătatea, mai ales cea mentală, e vecină cu platitudiea; există sclavi mai fericiţi decât stăpii lor; glonţul lui Zenon nu va pleca din puşca lui Zenon;  în istorie prostiile dăinuie cel mai mult; câteva quasiaforisme semănate ca pistruii pe obrazul alb-bronzat al câtecului poematic.

Apoi o colecţie de poveşti. Despre universul zonei Pache, despre bufniţa eternă din copacul etern. Şi despre plmbări pe table de şah europeană. Şi o colecţie în colecţie. De autoportrete poetice, fiecare cu reflecţiile şi îndoielile unui poet mai autentce decât oricând.

Deloc de mirare că echipa filialei Bucureşti Poezie a câştigat turnirul poetic. Deloc de mirare căautorul a participat la finala de trei poeţi.

Alte volume de poezie din ultimii ani au stârnit hohote tăcute, icnete chiar, declanşate de finalurile de tip witz. Acesta din urmă provoacă cititorul să reflecteze la autoreflecţiile poetului.

Iar titlul e o dublă metaforă şi un dublu simbol. La ce s-o fi gândit  poetul când a izvodit titlul nu e problema cititorului generic. Pentru cititorul care sunt, volumul poate fi liat şi ca o replică peste arcul altui pod simbolic, a altui poet de altă dată, de cu totul altă factură, dar la fel de cuceritor. Acela-şi intitulase unul din volume Proprietarul de poduri.