SE MAI ÎNCHIDE UN CERC

Joi 17 martie am avut privilegiul de a asista la o lansare de carte. O fostă colegă avea o vorbă. Memorabilă. Un doctorat e o sărbătoare, spunea. Acuma, eu nu sint aşa deştept să inventez vorbe memorabile, doar atâta de deştept cât să le sesizez, emise de alţii. Am extins ideea. Şi o lanare de carte e o sărbătoare. Cu abia două zile îninte participasem la o altă lansare, la altă librărie. Şi nu voi face precizări ca să nu diluez prin divagare. Ei, bine, lansarea asta, dincolo de condiţia de sărbătoare în sine, mi-a produs o multiplă satisfacţie. Auzisem, în ultimele luni, cu intens regret, că nu se mai pot face lansări la librăria Sadoveanu. Am dedus, corect, cum s-a dovedit, că nu era vorba de o bulină roşie, precum la teatrul Nottara, ci de o restituire. Am aflat, mai târziu decât satul bucureştean, că, har cerului, librăria Sadoveanu s-a mutat în spaţiul unei foste papetării, cu componentă de librărie la un moment dat, pe colţul dintre Academiei şi Edgar Quinet. Da, colţul ăla cu bancul cu miliţieni. Pe contracolţul fostei, multe zeci de ani, a librăriei Eminescu. Unde iarăşi am participat la multe lansări.
Dar această nouă localizare (detest cuvântul locaţie, care, importat de curând, va intra inevitabil în fondul lexical principal, deh, limba e un animal viu) are o dublă conotaţie subiectivă. Noua librărie Sadoveanu e chiar vis-à-vis de intrarea în aripa matematică a palatului Universităţii. Treptele căruia le-am tocit 6 ani. Cu jum’a de veac în urmă. Iar în clădirea a cărei bază e flancată de cele două librării şi la parterul dinspre terasa CCA fusese Romarta copiilor (pe care copii mei, acum adulţi, au prins-o) am hălăduit primii 3 ani de cămin. Căminul Carpaţi.
Doamna director Gergeta Munteanu este, de departe şi nu doar după aprecierea mea, ci a foarte multor oameni de cultură, cea mai bună lansatoare de librărie, cel puţin din Bucureşti. Probabil dintr-o arie ce excede larg capitala. La fostul sediu, de pe bulevard, lângă cinema Scala, participasem la foarte multe lansări. Avui şansa ca de două ori să-mi fie lansate 2 cărţi. De către aceeaşi editură, Vremea.
Iată dece mutarea librăriei cu cele mai bune lansări în spaţiul meu de nostalgie subiectivă e nu numai un eveniment în sine. Descifrez în întâmplarea asta fericită un meaj al îngerului meu păzitor. Care-mi semnalaează că mai am promisiuni de ţinut şi mile de străbătut. Dacă perifraza e acceptabilă.
Dar nu numai lansarea primei cărţi pentru copii a polivalentului Horia Gârbea în spaţiul ad hoc recreat de Dna Director Munteanu, din subsolul librăriei Sadoveanu, e prilejul accentuării sărbătorii mele. Ci mai e un amănunt. Minor, dar semnificativ. Şi relevant. Îmi programasem o scurtă întâlnire, înaintea lansării, cu o fostă colegăde grupă, din urmă cu 50 de ani, profesoară universitară. Pentru a-I remite exemplarul rezervat, cu dedicaţie de la… debutantul autor al altei cărţi. autor care ne-a fost şi el coleg de grupă. Am tocit cu toţii piatra scărilor intrării de vis-à-vis de intrarea în actuala librărie Sadoveanu. Căci promotia noastră a fost printre ultimele care au populat palatal Universităţii, înainte ca facultatea să se mute la Măgurele. În cetatea Fizicii româneşti. Recunosc că programarea întâlnirii fuse conjuncturală, mă duceam la lansarea lui Horia, erau coordonatele optime. Abia scriind am realizat potenţialul simbolizant al acestei scurte întâlniri.
Dar care a fost cartea lansată? Poveştile lui Huppy, de Horia Gârbea, editura clujană Neuma.
Toată lumea ştie cine e autorul. Dar în colecţia articolelor blogului meu încă nu e prezentată o fişă signaletică. Doctor inginer constructor, professor la facultatea de Îmbunătătiri funciare din USAMV Bucureşti. În care calitate predă cursuri de profil, conduce lucrări de licenţă şi dizertaţii de masterat, precum şi doctorate. Tânăra editură eLiteratura i-a publicat tratate de specialitate, între care unul de Rezistenţa materialelor, biblia ingineriei construcţiilor şi nu numai. Ca scriitor, te-ai aştepta ca, faţă de o solidă carieră universitară şi inginerească să aibă câteva cărţi. ei, bine, nu numai că are multe, dar acoperă un spectru larg de genuri. Volume de poezie, de proză, romane, volume de critică. Traduceri din Shakespeare. I se joacă piese de teatru.
Dar activitatea literară nu se limitează la creaţie. A fost preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, iar după restructurarea conduce filiala de poezie, fiind şi în conducerea USR. A mai fost ecretar literar la Teatrul Naţional din Ploieşti. Iar acum oferăpubliculu prima sa carte pentru copii. Un roman pentru copii fiind în pregătire.
Cine e Huppy? E Tudor, fiul său de 9 ani. De unde până unde porecla asta insolită? Am crezut, văzând postările de vacaţă, pe facebook, că-i un gârbism. Căci inventivitatea lui Horia Gârbea are humor. A trebuit să deschid cartea ca să văd că vine de a… Hupiter. Tot invenţie, dar mai adâncă. Coautoarea eroului cărţii mărturisea ieri, după lansare, că soţul Dneai inventase porecla înainte ca Huppy să vină pe lume.
Cine e editura Neuma? Una aproape la fel de tânără precum eLiteratura. Aparţine Dnei Andrea Hedeş, critic literar, cu rubrici permanente la Luceafărul, Mişcarea literară şi destule alte publicaţii, autoare de cărţi pentru copii, poezie şi proză, unele premiate. În pregătire un volum de critică. De difuzarea cărţilor pentru copii se ocupă eLiteratura, prin directorul acesteia, poetul Vasile Poenaru. Care a prezentat cartea lui Horia Gârbea la lansare.
Aflăm cu ocazia micii agape consecutive lansării că Dna director a cumpărat spaţiul acestui nou sediu, subsolul y compris, unde a aranjat spaţiul de lansări. Costul crescând cu acoperireea pretenţiilor urmaşilor legali ai marelui scriitor, pentrru dreptul de a continua să-i folosească numele c titlu al noii, de fapt, librării. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Am profitat de prilej, penrru a-I atrage multilateralului autor al zilei că face parte, ca traducător al lui Shakespeare, dintr-o confrerie ilustră, întinsă pe multe generaţii. Noi l-am mai prinsîn viaţă pe Dan A. Lăzărescu, numit eronat Amedeo, traducător în anii 50. Puţinălume de faţăştia că unu din traducătorii practice contemporani a fost regretatul professor universitar Radu Vasile, expremier. Dna director fu surpinsă cămai ştie cineva că lansarea acelor traduceri se derulase tot sub egida Dneai. Asistase Adriana Munteanu, fiica regretatului par,amentar şi coauthor al priei versiuni a Constituţiei, dar cloul lansării fusese alocuţiunea lui Romulus Vulpescu. Să le fi spus şi că editura respectivă mi-a publicat şi mie câteva cărţulii ar fi fost, vorba lui Radu Cosaşu, un peu trop.
O ultimăgăselniţă de reporter, poezia în care se dezvăluie sursa supranumelui Huppy s-ar putea cânta pe o străveche melodie a la fe de străvechiul Donovan, care va împlini curâd 70 de ani: Hupiter, Hupiter sună l fel ca Jennifer, Juniper… cee ace l-a determinat pe Horia (la spartul târgului îi pot spune pe nume) să admită că lansarea pregătită pentru Bookfest va benefcoa de o componentă muzicală.
Har cerului, ziua acestei multiple sărbători fu una senin primăvăratecă. Şi mi-a sunat în capul meu sec, adagiul lui Carl Sandburg: Primăvara-I sinteza între zambile şi biscuiţi.