SFERE NEGRE VS YOUNG DOWSER

Atacul sferelor (Editura Datagoup, Timişoara, 2018) e cel mai complex  roman fantasy al scriitorului braşovean Sergiu Someşan, alături de Laika, dragostea mea şi O privăvară norcoreeană  – acesta din urmă încă nepublicat. Acestea din urmă pot fi clasificate şi ca ficţiune politică. Mediul politic polarizat, marcat de tanedmul preşeinţilor rus şi american, joacă mai mult rol de fundal în romanul discutat. 

Am spus SciFi? Eroare. Subgenul are reguli precise. Formulate şi de critici, dar mai ales e un foarte mare scriitor: Isaac Asimov. Elemenele de ficţiune propuse nu oar trebuie încadreaile prin contiguitate în universul ştiinţei, dar cer si explicaţii. Ie ele tot fictive, dar coerente. În plus, nu trebuie să ducă direct la asurdităţ ştiintifce. Dde pildă un text SciFi  în care apare temperature e minus 300⁰ C e ratat.

În romanul lui Sergiu Someşan apare, la un moment dat, ipoteza că sferele negre,  care absorb şi încorporează orice obiect care vine în contact direct cu el ear putea fi portaluri interuniversuri. Sau unterimensionale. Autorul are ailitatea de a face ipoteza să fie repinsă de oamenii e ştiinţă implicaţi. Abilitate prelungită de refuzul acestora de a admite toate cele 24 de ipoteze alternatie formulate de populaţia implicată în interactiunea cu ele. Să ne înţelegem. Faptul că fenomenul aparitiei – şi al dispariţiei – sferelor rămâne neexplicat e o calitate lipsitae echivoc în plan literar. Dar asta scoate romanul în afara sferei SciFi stricte.

Nu e numai atât. Proprietatea stranie a sferelor, care sperie lumea, se manifestă numai în contact direct, cum spuneam. De câteva ori, în doferite medii, câte un personaj ajunge la un centimetru de suprafaţa uneu sfere fără a fi absorbit. Desgr, autorul e liber în general să imagineze orice. Dar, repet, ieea imaginată treuie să fie coerentă. Aici e scăarea majoră a autorului nostrum. Un astfel e absorbţie exclusive la contactul cu suprafeţele sferelor ar treui să asoarbbă simutan şi… aerul atmosferei. Încât în scurt timp omenirea ar fi trebuit să se sufoce. Un amănunt minor, cum ar fi manifestarea explicită a proprietăţii sferelor s-ar mărgini la corpuri maim mult sau mai puţin solide, ar fi scutit cititorul avizat de disconfortul inerent. De fapt sferele chiar absorb oameni, maşinării, ballast. Condiţia care elimină absorirea aerului – aflat permanent şi în cea mai mare măsură în contact direct cu suprafaţa sferelor. Dar asigurarea coerenţei e doar implicită.

O găselnioţă de ună calitate a romanului e readucerea in prim plan a unei figuri uitate: căutătorul de apă subterană. Care se foloseşte de o ansă. Într-un mod similar cu detector de metale, bazat pe efecte electrice capacitive. Documentat asupra fenomenului, autorul foloseşte, cu privire la practicienii meseriei termenul anglosaxon dowser. Neomiţând să precizeze că sensibilitatea uzitată de dowseri se defineşte ca radiestezie. Ce-i drept, termenul ştiinţific – şi disciplina pe care o defineşte – au apărut, în praxa istorică, mult după ce dowserii au dispărut, cu meseria lor cu tot. 

Apelul la radiestezie – termen citat o singură dată – e unul  din efectele de subtilă calitate în roman. Pe de o parte, liderul ştiinţific al preşeintelui American cooptează un dowser authentic (intuiţie?), cee ace-I face pe savanţii pe care-i coordonează să strâmbe din nas. Pe e alta, într-un grup pitoresc de personaje har se practică meseria precum domnul jourdain scria proză. pe baza unor calităţii native a unei adorabile fete e 11 ani. Care e sarea şi piperul naraţiunii. Mama fetelor (cea de 16 ani are rol mai degrabă functional, cele 2 surori se manifestă mai bine în tandem) e chelneriţă  la un restaurant de periferie (ceva frecvent în America) iar ele îşi folosesc tenace talentele pentru a o emancipa din condiţia care le induce un anume discomfort. Cea mică preuase limbajul colorat al buniculu lor, fost marinar de cursă lungă. Limbaj folsit de acesta din urmă numai când e abţiguit.

De fapt mezina nu e tocmai dowser. Gaseste orice obiect. Stim ca a gasit un inel al invatatoarei si o cheita a negustorului e ijuterii. Aica oiecte metalice. Care concentreaza câmpul electromagnetic. Ea face radiestezie fără să ştie. Autorul ştie. Deci el scrie prioritar pentru cititorii care ştiu şi ei. Nu e SciFi, e fantasy, ar e bine făcut. Cititorul avizat înţelege mecanismul performanţelor drăcoasei preadolescente până aici. Dar cum intuieştea ea tehnica ucieri sferelor , asta rămâne enigmatic. Că sferele negre devin pulere alba, care se dovedeşte zăpadă – e un efect logic. Precaritatea inerentă a cunoştinţelor ştiinţifice generează alt efect simbolic: argintului de înaltă puritate folosit la uciderea primei sfere ea îi spune agint curat.

E al patrulea roman care implică cei doi lieri globali, preşedinţii rus şi American. A niciunde altundeva dezechilibrul intre cele ouă mri puteri nu e mai mare. Ruşii se încăpăţânează să considere sferele ca o experienţă militară adversă şi folosec mijloare exclusive militare la areas acestora. Cu eşec inerent. Pe când cele 24 ipoteze, deşi respinse de factoriiresponsaili se nasc în meiul American. Iar soluţia crizei vine tot de acolo. Chiar dacă e a unui copil.

Una peste alta, un romam în maniera cu care Sergiu Someşan ne-a oişnuit. Pentru cititorul care sunt. ar fi preferail să nici nu mai scrie altceva.