TIMPUL CA ARMĂ

O nouă carte marca Sergiu Someşan, fictiune politică, care înglobează elemente Fantasy spre SciFi. Păstrată câţiva ani de zile în manuscris, sub titlul Laika, dragostea mea, e publicată acum de Editura Tracus Arte sub titlul, mai potrivit, Arma noastră este timpul.

Un colonel cercetător inventează un procedeu de solidificare a timpului. Decide să valorifice invenţia, prin vânzarea ei unor potentaţi care dispun de bani. Procedura scapă de sub control, volumul solidificat ia forma unei semisfere, a cărei rază creşte zilnic în raportul pi^1/3. 2 ofiţeri superiori, din echipa de cercetare, sunt prinşi în masa solidificată, alături de un sergent şi căţeaua pe care o îngrijeşte. Ambii fac parte din staţiunea siberiană de cercetare. Preşedintele Rusiei acceptă sfatul de a cere ajutorul USA. Acesta ajunge la tabăra echipei ruse, aflată la distanţă de siguranţă de semisfera în progresie. Unul din savanţii aduşi de echipa americană le arată ruşilor lucrările vechi ale unui savant rus. A cărui teorie uitată vorbeşte de rolul molibdenului în interacţia cu masa dură şi apparent impenetrabilă a emisferei. Cu echipamente placate cu molibden, sergentul e salvat, cu tot cu căţeluşa lui. Dar cei doi ofiţeri superiori capturaţi de semisferă pier, odată cu dezagregarea acesteia.

Mai departe naraţiunea îl urmăreşte pe colonelul Poltorak, inventatorul procedeului, dispărut, declarant dezertor şi căutat de miliţie, coordonată de FSB şi urmărită de preşedintele rus. El aruncă grenadele cu substanţă gelifiată ascunse in păpuşi Matrioşca, din transsiberian. Găsite de doi adolescenţi, sunt recuperate de căutătorii militari. Dar colonelul Poltorak e dispărut.

Îl regăsim la palatul liderului nordcorean. Unde e încastrat într-o sferă a cărei declanşare e manipulate de trădătorul şef al poliţiei secrete a liderului nordcorean. Dar… împreună cu acesta.

Între timp, imprudenţa savantului American declanşează apariţia unei semisfere care acoperă jumătate din Washington. E rândul americanilor să ceară ajutor ruşilor. O echipă tehnică, sub comanda omului forte a preşedintelui rus, colonelul Primakov (sic) aterizează la Phenian. Pentru a-l elibera pe colonelul Poltorak, cu scopul ca acesta să-I ajute pe americani. Corea de nord e acum condusă de sora mai mica a liderului. Aceasta are un program propriu. N-are de gând să-si elibereze fratele.

Aici intervene partea de ficţiune. Într-o teleconferinţă se asigură de contribuţia preşedintelui American în modernizarea ţării sale. Ficţiune quasiutopică. Greu de admis acordul colonelului Primakov la programul surorii mai mici. Căci e aproape imposibil de presupus că Rusia ar putea accepta desfiinţarea, oricât de lentă şi de abilă, a regimului nordcorean.

În final, colonelul Poltorak e încastrat într-una din sferele lui, drept pedeapsă pentru tentative sa de îmbogăţire.

Rusia din roman aduce cu Rusia lui Elţân. Publicat imediat după finalizare, romanul ar fi avut sens. Publicat acum, când Putin a declarant război întregului occident, ficţiunea devine desincronizată. Iar o Coree de Nord condusă de o dictatoare luminată, lapeste 70 de ani după războiul corean, sună forţat. Dar amuzant. Alte romane care pedalează pe acelaşi poncif, precum, de pildă URSSA, dar mai ales O primăvară nordcoreană, sunt mai fericit plasate.

Oricum, această categorie de romane pun cel mai bine în valoare talentul scriitorului.