Tom Leo Clancy (1947 – 2013), romancier american, a devenit, datorită succesului, un brand. Succesul – şi elementele care-l definesc ca brand – e argumentat de vânzări (peste 1.6 milioane de exemplare ale romanului Clear and Present Danger (1989), de traduceri (inclusiv în româneşte), de ecranizări (romanul mai sus citat, ecranizat omonim în 1994, cu Harrison Ford şi Willem Dafoe) şi, mai ales, de seriile de jocuri video. Prima companie producătoare fiind înfinţată chiar de scriitor, apoi preluată de un trust de gen. Wikipedia notează 3-4 subgenuri literare promovate, dar le-am putea sintetiza sub formula cuprinzătoare political fiction. Dece un succes aşa de amplu şi intens? Tocmai datorită contextului: ultimii ani ai războiului rece, primii de după. Ian Fleming a fost mai rafinat, ca scriitor, dar James Bond un erou mai liniar. Scenariiile, de la un moment dat doar bazate pe cadrul creat de scriitor, mai artificiale. John le Carré şi-a valorificat experienţa în Intelligence, dar n-a ieşit în zona ficţiunii realiste, ca ză zic aşa. Şi apoi, e tot britanic. În fond diferenţa dintre aceştia şi Tom Clancy e, în anumite proporţii, de aceeaşi natură precum cea dintre sir Arthur Conan-Doyle şi Agatha Christie pe de o parte şi Raymond Chandler, Philip Macdonald etc pe de cealaltă.
Romanul său de debut, Vânătoarea lui Octombrie Roşu, început în 1982 şi publicat în 1984 (când lucra la o agenţie de asigurări, cumpărată de la bunicul soţiei sale) i-a determinat cursul carierei. Romanul a devenit surprinzător de repede bestseller şi a fost apreciat de Ronald Reagan. Presiunea succesului l-a împins pe autor pe calea continuării reţetei. Eroul promovat, analistul CIA Jack Ryan (interpretat de Alec Baldwin, în ecranizarea din 1990) va fi prezent, cu mici variaţii, în următoarele romane: Patriotic games, 1887, cu Harisson Ford, în ecranizarea din 1992. Apoi Clear and present danger, 1999, ecranizat în 1994, cu acelaşi actor şi The sum of all fears, 1991, ecranizat cu Ben Affleck, în 2002. Nu sunt singurele filme bazate pe romanele autorului, dar singurele avându-l ca erou pe Jack Ryan. Despre un al cincilea film cu acest erou, făcut în anul următor decesului scriitorului, care utilizează doar cadrul general creat de scriitor, mai la vale.
Fără a diferenţia între nivele artistice, punând în aceeaşi oală personaje de elită, precum Sherlock Holmes şi Hercule Poirot cu pitorescul Bérurier şi schematicul Malko Linge, observăm bunul simţ al lui sir Artur Conan-Doyle, care şi-a ucis personajul în 1893, simultan cu geniul rău al acestuia, profesorul James Moriarty. Dar a fost nevoit să-l resusciteze, la reacţia violentă a publicului. Detectivul belgian Hercule Poirot i-a supravieţuit creatoarei sale (deşi aceasta ajunsese să-l deteste, dar nu-şi permitea să nu satisfacă publicul). Este singurul personaj de ficţiune căruia i-a apărut un necrolog, pe 6 august 1975, în NY Times, cu 5 luni şi 6 zile înaintea decesului Agathei Christie însăşi. Trecând peste hazliul prieten al comisarului San Antonio, făcut celebru de scriitorul francez Frédéric Dard, ne oprim (nu mai mult de o clipă) la un pol oarecum opus pe scara personajelor de serie poliţistă şi de foarte mare popularitate: Son Altesse Serenissime AKA SAS, prinţul austriac Malko Linge, striger (=colaboratorn extern) al CIA. Erou de bandă desenată, mereu şi excluziv în lupţă cu balaurul KGB (chiar şi după 90), convenţional, schematic şi lipsit de relief, a animat seria de romane extrem de populare în subspecia political fiction. Plimbat prin toată lumea, prilej de tablouri locale fără legătură cu realităţile locale. Dar descriind cu destulă acurateţe atmosfera. Într-un dispreţ total faţă de trecerea timpului. Acţiunile se pettec implicit la prezentul anului ediţiei. Cum prima apariţie (SAS la Istambul) apare în 1965, iar ultima (Răzbunarea Kremlinului) apare în 2013, apropae jumătate de secol nu pare să fi trecut peste personaj. Introdus la o vârstă neprecizată, dar implicit matură, în ultimele 20 de aventuri, narate în 4 ani ar fi trebui să fie anchilozat. Dar această incoerenţă abia serveşte demersului scriitoricesc, făcându-l erou abstract. De basm. Este de-a dreptul improbabil ca CIA să nu fi aflat de seria SAS. Aşadar devine plauzibil să fi patronat, din umbră, seria(lul) ca reclamă pentru marele public. Semnificativ, dacă clasicele personaje britanice au cunoscut nenumărate ecranizări (Sherlock Holmes e personajul interpretat de numărul cel mai mare de actori, de ordinul zecilor), seria SAS n-a inspirat decât 2 (două!) filme. Am văzut doar unul. Ca cinefil, îmi explic rariştea. Extrema superficialitate literară a celo2 200 de volume nu oferă material nici măcar pentru filmul comercial fără pretenţii. Gérard de Viliers, autorul seriei SAS, a murit pe 21 octombrie 2013. La peste 83 de ani. Abolvent de jurnalism şi ştiinţe politice. În 49 de ani a publicat 200 de cărti. Într-un tiraj total de 120 milioane de exemplare, inclusiv traduceri. Seria SAS e cea mai lungă serie tematică cu un singur autor. La numai 2 edituri: Plon / Presse de la Cité, primele 88, prpria casă editorială restul. 5 în anul decesului. Găsim în aceste date publice (Wikipedia) un argument forte pentru presupunerea pe care o făceam în anii 80 (când citisem cel mult 4-5, pe sub mână, la preţuri oneroase), anume că autorul scria cu negri. Şi, probabil, cu ajutoare în documentare. Cum spuneam, poate chiar, neoficial şi discret, chiar de la CIA.
Faţă de aceste personaje, Jack Ryan e noul arhetip al eroului american. Bazat pe inteligenţă, competenţă documentară şi intuiţie, în loc de pistol şi pumni. Cu abilitate narativă, Tom Clancy il face pe Jack Ryan să parvină de la analistul CIA, împins de forţa acţiunii să se implice în aceasta, la nivelul de consliler al Agenţiei pentru Securitatea Naţională (Debt of Honor, 1994, sequel al volumului The Sum of All Fears). În următoarea, Executive Orders (1996), Jack Ryan, e nevoit, à contre coeur, să ajungă, din funcţia precedentă, vicepreşedinte al USA. Apoi, în următoarea, The Bear and The Dragon (2000), ajunge preşedinte.
Interesant, următoarea carte, Red Rabbit (2002) este un prequel al volumului de debut, Hunt for Red October (1984). Iar un sequel direct al acestuia din urmă, publicat în 1988, este The Cardinal of The Kremlin. Urmează Clear and Present Danger. Jack Ryan cunoaşte prima avansare în ierarhia CIA: Director Adjunct cu spionajul. Apoi The Sum of All Fears, Debt of Honor, Executive Orders (dedicată lui Ronald Reagan), Rainbow Six (1988), în care, în locul lui Jack Ryan, eroii sunt John Clark şi Domingo Chavez. Urmează The Bear and The Dragon, sequel direct al volumului Executive Orders, unde Jack Ryan e deja preşedinte al USA. Urmează The Teeth of The Tiger (2003), în care Jack Ryan, ca preşedinte, nu apare direct. Apare în schimb fiul său Jack Ryan jr. şi nepoţii Dominic şi Brian Caruso. Abia după 7 ani apare Dead or Alive, coautor Grant Blackwood. Jack Ryan, acum fost preşedinte, îşi scrie memoriile. Dar acţiunea se derulează în acelaşi mediu. Locked On (2011), coautor Mark Greaney, acţiunea se complică pe fondul campaniei electorale între Jack Ryan şi urmaşul său la preşedinţie. Threat Vector, 2012, rezultat al aceluiaşi coautorat. În fine, ultima carte, Command Authority, cu acelaşi coautorat, apare la 2 luni după decesul lui Tom Clancy. Jack Ryan, din nou preşedinte, interacţionează cu dictatorul rus Valeri Volodin, construit pe modelul Putin.
Dar seria continuă. La exact un an, apare, la aceeaşi editură, Full force and Effect, scrisă de Mark Greaney, cu supratitlul: un roman Jack Ryan. Numele eroului devine franciză. Adversarul preşedintelui Jack Ryan e acum Choi Ji-hoon, liderul nordkorean suprem. Peste exact încă un an, aceeaşi formulă: Commander in chief. Adversar e din noi Valeri Volodin. Apoi, True Faith and Allegiance, utima carte a fostului coautor. Power and Empire e prima carte sub aceeaşi franciză, scrisă de Marc Cameron. În fine ultima (până acum) carte, a doua a lui Marc Cameron, apărută, cu aceeaşi cadenţă, pe 27 noimbrie 2018: Oath of Office.
Au mai fost şi alte cărţi ale lui Tom Clancy. Dar nici una în afara tematicii asumate. Ficţiune, quasificţiune, nonficţiune militară în context politic. Trei dintre ele în jurul unei organizaţii în cadrul FBI, numită NET Force. Obiectul acesteia fiind transparent.
Detaliile biografice ot fi apreciate ca determinante ale carierei sale scriitoriceşti. A urmat, la insistenţa mamei, Loyola High School, un liceu iezuit, apoi colegiul (acum Universitatea) Loyola, din Baltimore. Absolvită în 1969 ci bachelor’s degree în literatură engleză. În colegiu a fost preşedintele clubului de şah. A fost respins, din cauza miopiei, la Army Reserve Officers’ Training Corps. Formaţia catolică, atracţia pentru spaţiul militar, cu frustrarea inerentă interzicerii unei cariere militare propriuzise şi abilităţile literare, plus doza de şansă, l-au împins spre ce-a ajuns.
Cum s-a manifestat şansa? Păstrând absolut toate proporţiile, există o doză de paralelism cu startul fulminant al carierei lui Einstein. Acesta lucra într-un birou de brevete, care nu-l solicita şi pentru care nu avea atracţie. De unde a trimis spre Annalen der Physik cele 3 celebre articole (4 socot unii biografi) în 1905. Tom Clancy lucra la o modestă agenţie de asigurări, muncă pentru care nu avea atracţie şi care nu-i solicita un potenţial neexploatat. S-a documentat singur (uimind mai târziu militarii), s-a apucat de scris pe 11 noiembrie 1982 şi a predat un draft pe 23 februarie 1983, la Naval Institute Press. Unde mai publicase un articol tehnic despre un model de rachete. O s-a cerut să taie cam 100 pagini de detalii tehnice, după care i s-a cumpărat textul ajustat cu 5,000 USD. A fost prima carte de ficţiune publicată, pe 1 octombrie 1984, de editură. Redactorul Deborah Grosvenor a convins editorii să nu scape din mână un viitor bestseller, sesizând că autorul are o abilitate narativă înnăscută.
Ronald Reagan a primit cartea de Crăciunul aceluiaşi an. Fostul actor i-a sesizat potenţialul, iar comentariile i-au fost răspândite. Am fost uimit, dar nu surprins, a reacţionat scriitorul. Anul următor, vizitând nava Hyman G. Rickover, a descoperit 26 exemplare din carte la echipaj.
Termenul folosit de fişele cărţilor pentru a defini aria lor e tehno-thriller. Am preferat mai generalul political fiction. Jon Land, o voce reprezentativă a scriitorulor internaţionali de thrillere, consideră că Tom Clancy a introdus subspecia tehno-thriller în main stream şi a definit o eră nu doar a subgenului, ci a culturii pop în general.
Viziunea politică a scriitorului e considerată conservatoare. A devenit el republican din recunoştinţă pentru contribuţia lui Reagan la lansarea cărtii sale de debut şi ascensiunea în fleşă a vânzărilor? Nici vorbă. Arhetipul eroului american lansat de el e de esenţă conservatoare. Eroul său nu descinde din eroul de western. El este secretat de evoluţia mediului american spre era tehnologică. Resursele sale sunt, cum spuneam, competenţa informativă. De la eroul antic nu a moştenit decât capacitatea de a reacţiona. Manifestată reflex în Jocuri patriotice. Când trage instinctiv asupra teroriştilor IRA atentatul lor ratat asupra familiei regale britanice. De la eroul de western la el, evoluţia se face pe coordonate conservatoare. Ethosul conservator, în care scriitorul şi-a găsit nişa naturală, percepe stângismul ca pe ceva străin esenţei americane. De altfel o spune în clar într-un interviu consecutiv evenimentelor de la 11 septembrie.
Care e relaţia dintre autor şi personaj? Fără a găsi în documentarea consultată vreo referire analitică, socot că e evidentă. Există un paralelism în datele definitorii. Jack Ryan este nu doar analist la CIA. În prima sa apariţie, el scrie cărţi pentru CIA. Mai mult, competenţa documentară a lui Jack ryan reflectă competenţa documentară a părintelui său literar. Eroul e o proiecţie a nevoii autorului de a-şi materializa potenţialul. De la prima la ultima apariţie. Fenomen pe care-l întâlnim la Isaac Asimov, care-şi construieşte, treptat, de-a lungul romanelor, un alter ego nu în Hari Seldon (deşi sfârşitul acestuia în ultimul roman calchiază sfârşitul scriitorului), ci în robotul R. Daneel Olivaw. Păstrând alte proporţii, resortul care a stat la baza creaţiei literare a lui Tom Clancy e acelaşi cu cel care, împiedicându-l pe Radu Tudoran, să navigheze, a sublimat în romanul multor generaţii de adolescenţi.
Nu putem încheia consideraţiile fără o privire aruncată asupra filmelor făcute pe baza cărţilor lui Tom Clancy. Google notifică 10 filme. Dar The Ghost of Flight 401 (1978) n-are nici o legătură, King of Night (1975) în are pe generic doar printre autori, dar atunci nu scrisese nimic. OP Center (1995) – film TV în 2 eposoade – e coscenarizat şi încadrabil ca tematică în universul scriitorului, dar fără a avea corespondent o carte. Net Force, film TV (1999) e după cartea omonimă. Splinter Cell (2017) oferă date ambigue.
Rămân cele 4 filme cunoscute: Hunt for Red Octombre (1990), unde Jack Ryan e interpretat de Alec Baldwin. Îi dă replica Sean Connery, care-l joacă pe Marco Ramius, comandantul submarinului sovietic. În alte roluri, James Earl Jones, ca amiral Greer, director adjunct al CIA, Scott Glen, comandant al sumbarinului american Dallas. Patriotic Games (1992), cu Harisson Ford ca Jack Ryan, Sean Bean ca terorist ireductbil, Anne Archer e Cathy Ryan, prsonaj anonim în primul film, medic aici, acelaşi James Earl Jones în acelaşi rol, Richard Harris ca lider IRA. Clear and Present Danger, (1994), tot cu Harisson Ford, tot cu Anne Archer ca soţia lui Jack. Willem Dafoe e omul de teren al CIA, trădat de superiori, Joachim de Almeida ca secund al şefului cartelului de droguri. În fine, The Sum of All Fears (2002). Regizat de Phil Alden Robinson (autorul minunatului Field of Dreams). Jack Ryan e jucat de Ben Affleck, un actor polivalent şi convingător. Logodnica sa, tot medic, Cathy (acelaşi prenume) Muller, jucată de Bridget Moynahan. Morgan Freeman (ca de obicei puternic şi expresiv) e directorul adjunct al CIA, şeful direct al lui Ryan. Mai puţin cunoscutul Ciarán Hinds în rolul secundar al preşedintelui rus Nemerov.
Un al cincilea film, făcut după decesul scriitorului, îi utilizează franciza. Jack Ryan: The Shadow Recruit. Realizat de Kenneth Brannah în 2014. Care se autodistribuie în rolul magnatului rus Viktor Cherevin. Acesta pregăteşte, sub comanda directă a guvernului rus o lovitură care ar distruge economia americană. Kevin Costner este un funcţionar de rang superior la CIA, iar frumoasa Kyra Knightley e aceeaşi Dr. Cathy Muller, logodnica lui Jack. Dece a fost produs acest film, care se încadrează totuşi în schemă şi nu alte filme după alte cărţi cu Jack Ryan, de exemplu ca preşedinte al USA? Popularitatea acestor cărţi n-a scăzut foarte tare în timp, ele situîndu-se mereu cel puţin pe locul 3 în lista de best sellers a NY Times. Greu de răspuns.
În fine, ultimul lucru despre care merită să vorbim acum e că the Sum of All Fears (versiunea filmică) e folosit cu abilitate de înzestratul romancier braşovean Sergiu Someşan, în romanul O primavară nord-koreană, aflat pe linia dintre elaborare şi publicare. Temă atinsă, cum am precizat şi de una din cărţile postume scrise de foşti coautori ai lui Tom Clancy.
Related Articles
2 users responded in this post
Bravo !!! Bravo !!!
Am repetat în mod intenționat Bravo-ul. Admir pasiunea Dvs. și în același timp sunt gelos. Tare aș vrea să am și eu ochiul care intră atât de adânc în miezul materiei iar pe urmă priceperea cu care să o pot face vizibilă și altora – limbajul. Adică, pe scurt, un fel de gelozie multilaterală și multi-dimensiunală.
multumesc. ati sesizat perfect natura demersului