TRIPLU EVENIMENT

Ȋn timp, prograul blogului găzduieşte majoritar cronici. Mai multe literare, mai puţine de film. În ultimii destui ani deloc de teatru. O coincidenţă puţin probabilă face ca azi subiectul să fie fotbalul.

Am povestit de mai multe ori, aât oral, cât şi pe singura reţea socială cu care am contact, că am descoperit fotbalul relativ târziu. La 12 ani. Până atunci habar n-aveam cu ce se mănâncă. Nici nu foloseam cuvântul. Oarecum ciudat, învăţasem, dintr-un roman SciFi de epocă, noţiunea de entropie.

Familia cultiva un săptămânal pe hârtie de ziar, care cred că există şi azi, Magazin. Cu de toate. Avea şi o rubrică gastronomică. Semnată Păstorel. Familia ştia de el, de dinainte de război.

Prin vara lui 1958 pe prima pagină se etala poza unui tânăr negru. Legenda pozei îl prezenta: tânărul de 18 ani Pele, din echipa Braziliei, a fost declarat cel mai ibun fotbalist din campionatul mondial.

Ce-mi păsa mie de Campionatul Mondial de Fotbal? Era ceva cu totul străin. Cu totul ciudat, efectul a fost al unui chibrit aprins aruncat într-un car cu fân uscat.

Bref, în 6 luni chiuleam zilnic de la geografie să-mi cumpăr ziarul de sport, jucam toată ziua între blocuri cu băieţii şi aveam deja 3 echipe favorite. În ordine crono;ogică, Internazionale Milano, CCA Bucureşti şi Real Madrid. Al căror suporter sunt şi azi. Pe Inter am achiziţionat-o prin hazard pur. Pe CCA, din spirit de contradicţie (care nu m-a părăsit nici azi), deoarece grupul de adulţi care gravitau în jurul buricului meu o antipatizau, iar Realul câştica consecutiv a treia finală a Cupei Camponilor Europei. Avea să câştige şi următoarele 2 ediţii, un record unic în istoria competiţiei.

Două concidenţe aveau să marcheze viitorul. În februarie 1962 CCA va deveni Steaua. Aproape simultan am dat peste un roman, Unsprezece, de Eugen Berbu (de care nu auzisem) care relata campania echipei de fotbal a unui oraş dunărean, numită… Steaua, pentru revenirea în divizia B. să citeşti, ca adolescent, un roman despre o echipă de fotbal, başca numele acesteia, era un motiv suficient de entuziasm că să nu mă lămuresc că era un model pur de ceea ce se numea realism socialist.

Să ai 3 echipe de suflet, la distanţe mari una de alta, exclude practic orice paralelism al performanţelor. Ei, bine, azi 22 aprilie 2024 e un soi de aliniere a planetelor. În premeiră absolută, toste cele 3 echipe conduc în clasamentele naţionale. două din ele la distanţe mari. Cu şanse foarte mari la titlurile naţionale. Real Madrid a învins marea rivală, Barcelona, în meci irect, în recentul week end. În jargonul spaniol, acest derby e numit El clasico. Steana (nimeni nu mă poate obliga să folosesc numele legal, sper că nu pe vecie, FCSB) a întrerupt seria de 4 victorii consecutive în Play off, cu un 2-2 în compania echipei care de câţiva ani o învinge mereu. Iar în seara asta în Italia se înfruntă primele 2 clasate – Inter şi AC Milan, în ceea ce se numeşte Il Derby della Madonina.