VILLON BILINGV

Arhitectul francez de origine română Lupe Cindrel Viorel îşi cultivă de mulţi ani un hobby de valoare. Traducere şi retroversiune între poezia românească şi cea franceză. Spaţiul de expunere ar merita, fără îndoială, sa fie nu doar mai larg, ci, mai ales, mai structurat. Selecţia practicată e, desigur, determinată de gustul personal. Ceea ce conferă ariei poeziei româneşti retroversate o inerentă doză eclectică. În schimb, poezia franceză tradusă s-ar înscrie într-un anume program.

După ani de praxă a rafinatului hobby reversibil, iată că artistul propune un volum bilingv: Micul şi Marele Testament, Baladele, Jargonul şi Flecăreala măiestrului Villon, tălmăcite în româneşte  de Cindrel Lupe. Autorul îşi numeşte, cu modestie, lucrarea broşură. Nu e numai modestie. Este o expresie la fel de rafinată a conştiinţei păstrării tuturor proporţiilor. Nu doar în raportarea tălmăcitorului la astralul poet, ci şi ca raportare la şirul traducătorilor lui Villon în româneşte, începând cu poetul Dan Botta (care l-a mai tradus, printre alţii şi pe Edgar Allan Poe) şi sfârşind cu mai ales Romului Vulpescu. Să nu uităm, pentru a contextualiza citarea acestui universal om de cultură, de contribuţia sa la filmul românesc François Villon, poetul vagabond (1987). Voi reveni mai la vale cu altă referire la RV. Dar, tehnic vorbind, cartea e mult maimult decât o broşură. E o ediţie elegantă. Rod al unei munci minuţioase. De la consultarea unor specialişti francezi şi români, cărora le aduce cuvenitele mulţumiri, la conceptia şi realizarea grafică a coperţii, pe care cititorul e salutat de poetul tălmăcit şi de autorul tălmăcirii, într-un autoportret plin de humor. De altfel, acesta e un dăruit artist grafic.

Pe lângă copertă, autorul şi-a machetat propria lucrare, cumulând atrbuţiile tehnice ale redactorului de carte şi ale tehnoredactorului, iar cartea e produsă de Imprimerie Mon Edition din Nîmes, care-i conferă ISBN.

O ultimă precizare auctorială se referă la ediţiile comparate pentru textul în franceză. Am avut privilegiul de a citi destulă poezie franceză în traducerea autorului acestei ediţii bilingve. E prima ocazie de a mă întâlni cu prelucrarea unor texte n franceza medievală a secolului XV. Cum am avut şi şansa de a citi, episodic şi alte traduceri din François Villon în română. Relaţionearea pe care o pot face e, evident, una amatoristică. La distanţe cosmice de aprecierile potenţiale ale adevăraţilor specialişti. Propria impresie de lectură e, aşadar, lipsită de orice valoare. Dar dator sunt s-o notez. Versiunea lui Cindrel Lupe pătrunde cu sensibilitate în atmosfera celui ce-a blestemat crâşmarii care toarnă apă-n vin. Cititorul îndeajuns de tânăr care-l întâlneşte pe poetul vagabond abia prin interfaţa traducerii acestui iubitor provensal al poeziei medievale are o şansă reală să-şi formeze o imagine autentică.

O analiză amănunţită a capitolelor i-ar ofensa atât pe Villon, cât şi pe traducător. Tot ce are sens să mai spun e că selecţia e simultan ilustrativă şi completă. De fapt completivă.

Strofele specifice lui Villon, de 8 versur a câte 8 silabe, abundă de ceea ce teoria literară de azi ar numi fie ars poetica, fie autoportrete literare. Parţual, însă şi, mai mult sa umai puţin aleator. Să luăm un singur exemplu, cules la întâmplare (pg 3, strofa XIV – versiunea românească):

Sunt păcătos, e-adevărat;

Dar Domnul nu vrea moartea mea,

Şi m-am schimbat în strai curat;

Păcatu-i greu de a-l purta,

Vointa-i dreaptă de-al curma,

El vede tot şi mila sa,

Când cugetul mă va mustra,

Prinos, cu milă el mi-o da.

Volumul se termină, elegant, cu un capitol de omagii ale unor poeţi români – Vasile Voiculescu, Nicolae Labiş, Al Alexianu – la adresa lui Villon. Pentru simetrie şi omogenitate, autorul le prezintă şi în retroversiune. Păstrând, astfel, integral, caracterul bilingv.

Cred că publicul român ar merita să citească mai multe asemenea bijuterii bilingve, produse de o editură românească. De pildă un volum cu poeţi ai pleiadei. O replică peste o epocă a unei asemenea traduceri a lui Romulus Vulpescu (1965).

Una peste alta, mă socot privilegiat să fi întâlnit o asemenea bijuterie.