12 IANUARIE

O simplă dată în calendar. Azi e doar luni 12 ianuarie 2025. Ei şi? Dar având vârsta pe care o am mă întreb azi dacă-şi mai aduce aminte cineva ce s-a întâmplat pe 12 iuaniarie 1990…

E aşa de mut de atunci încât sunt aproape sigur că nimeni nu-şi mai adduce aminte. Cert nici generaţia care acum e adultă (erau copii atunci) nici altele intermediare.

Dar ce vreau să spun de fapt?

Pentru a face puţină istorie (care, vai, cred că nu mai interesează azi pe nimeni) trebuie să cobor âm foarte adânc. Nu doar la drastica schimbare pe care anii 90 au adus-o în Europa. Cadrul general e cunoscut de toată lumea.

Mă limitez la România.

Şi urc până în zilele lui Decembrie 1989. Sper că mai multă lume lume îşi aduce aminte. Cred că e chiar imposibil ca zilele alea să fie uitate. Chiar generaţia tânăra. Cunosc cazul uni copil, mă rog unui de şcoală, care întreba, in ziua de 22 decembrie 1989: Ce-o fi asta care mamei îi pare o tragedie, datei o sărbătoare iar nouă un spectacol?

Refuz să cred ca s-a uitat. Doar am trăit cu toţii vremurile.

Pentru ţara noastră lucrurile au început pe 16 decembrie la Timişoara. Se decisese ca un pastor Lutheran, pe nume Tokes László să fie mutat din muca lui parohie altundeva, depărtişor. La început doar enoriaşii acestuia au protestat. Dar e lesne de închipuit ce se întâmplă când bujia aprinde în cilindru vaporia de benzină. Tensiunea în ţară ajunsese la paroxysm. Azi nu prea se mai ştie…

Atunci s-a adunat spontan lume, mut dincolo de enoriaşii pastorului. Organele de Partid s-au panicat. Ceauşescu please 3 zile în Iran, după ce făcuse spune la gură acuzând manifestanţii din Timişoara de huliganism şi-şi lăsase la comandă soţia. Care nu ştia multe. La Timişoara reacţia armatei s-a soldat cu 40 de morţi, care la ordinal Elenei Ceauşescu (soţia de la “cabinetul 2”) au fost transpportaţi noaptea, în secret, la Bucureşti, pentru incinerare.

Dar am deviat de la subiect. Cee ace s-a numit Revoluţie e larg cunoscut.

Era la modă stupida întrebare “ce-ai făcut în ultimii 5 ani?”.

Evenimentele s-au întins precum un foc uitat nestins se produce pe miriştea încă nearată. Nu mai povestesc, sunt lucruri larg cunoscute.

Lucrurile au evoluat precum le ştim. Nu le povestesc, sunt cunoscute.

Din cracă-n cracă s-a ajuns la acel mare miting care a avut loc în seara zilei de 12 Ianuarie 1990. Nu-l descriu. Ideea general e că diferite grupuri care preluaseră puterea imediar după 22 decembrie încă se acuzau reciproc.ă

Iar în acea seară de 12 ianuarie Nu era loc să arunci un ac în piaţă. Mai ceva cprecum cel de la mijlocul zilei, când ceauşese huiduit. Atunci se folosisseră tehnici de manipulare nici azi cunoscute.

Dar să revenimla seara de 12 ianuarie 1990. Cum era seară târziu, ziua, apropiată de solstţiul de iarnă a făcut ca spectacolul televizat să fie mult mai captivant.

N-am de gând să intru în amănunte, cine cu cine dintre “emanaţi” se confrunta. Dar, ca unul care a urmărit transmisia televizată nu pot s-o uit.

Iată ce anume evoc azi, 12 ianuarie 2025, cee ace nu pot să uit.

Mă întreb dacă mai interesează azi pe cineva. Dar datoria mea de conştiinţă e să vorbesc în pustiu. Poate ascultă totuşi cineva.

Luni 12 ianuarie 2025.