Pe 15 iunie 1981, Adrian Păunescu publica o poezie dedicată marelui poet. Reproduc, din memorie, primele 3 strofe:
Mi-amintesc de Eminescu ca de-un văr expatriat
L-aţi închis în stima voastră cantr-o cuşcă timpurie.
Dar pe el acelaşi gânduri, ca pe noi şi-acum îl bat
Eu îl simt că-n monumente parcă face alergie.
Ȋi silă şi lui însuşi de profeţii mincinoşi
N-are bani să-şi ia o casă, bronzul lui îl sapă moina
Toţi duşmanii vreii sale îi trimit câte-un reproş
Toţi duşmanii vremii mele au uitat să-I cânte Doina.
Vin duşmanii de-a călare dacă nu stăm noi călari
Şi vin viciile noastre, mai cumplite ca duşmanii.
S-au vârât incompetenţii în structura bietei ţări
Ca să ierdem în secunde tot ce-am adunat cu anii.
Era în 1981… Poemul pare scris azi…
No Responses