a vaincre sans péril on triomphe sans gloire

To love deeply in one direction makes us more loving in all the others

  • Acasa
  • Carti in format pdf
  • Galerie foto
  • Liternet
    • Radio Liternet
  • Unde am mai scris
  • Despre autor
20
Apr

PAGINĂ POETICĂ

Posted by Radu I. Munteanu  Published in Poezie

Ofer, uneori, spaţiul blogului, cuiva care merită. Azi sunt câteva poezii ale scriitorului Florin Golban. Autorul câtorva volume, cel mai recent fiind unul de haiku.

azi, eu

azi sunt mut

am voie să fiu

mut

de uimire

sau nu

dacă

îmi veți

tăia mâinile

voi scuipa pe voi

cuvintele

și voi fi mut

până în vârful

degetelor boante

bobi de lumină

copil al străzii

scuip coji de semințe

în poala lumii

unde va încolți

răsăritul?

sprijinit de tâmpla cerului

azi

o să bag poezia

în carantină

azi nu citim nu scriem poezie

e contagioasă ca gripa

și nu îmi produce emoții

doar milă

mă scutur de cuvinte

ca plopii toamna de frunze

am rămas gol

sprijinit de tâmpla cerului

de undeva dinspre răsărit

soarele îmi zâmbește știrb

ea șterge cu mopul urmele dimineții

rezemată de tocul ușii

umbra plopului deșirată

poem de duminică

nu mijlocul zilei de duminică

într-o gară aflată în ruină

numărând în gând secundele

( pentru a nu tulbura liniștea )

trenul tras la linia 1

conductorul trăgând adânc

din țigară sau cei doi călători

sporovăind verzi și uscate

nici banca de așteptare de

la peronul dintre liniile 1 și 2

banca cu două scaune rupte

doar peronul luminat palid

de câteva lămpi chioare

bucuria revederii și țipătul ascuțit

al sirenei locomotivei electrice

spre amurgul zilei de duminică

numărând în gând secundele

Cel rămas

Nu despre lumină,

sau despre întuneric

Nu împart Timpul

nici zi, nici noapte

Doar cei rămași îți pot spune

ce poate face Omul,

ce nu, Face Dumnezeu

Cum își desenează el

Viața

***

nici o pasăre deasupra orașului

nici un nor nu taie cerul

                                   la apus

albia râului

jumătate plină, jumătate goală

care picătură umple paharul?

Dumnezeu privește pe furiș strada

între unsprezece și treisprezece

prin ordonanță militară

împărțim lumea

bătrâni sau mai puțin bătrâni

testați sau netestați

vii sau mai puțin vii

ieșim afară pe declarație

bătrânii își poartă speranța

trăgând cărucioare de piață

Cum o vrea Dumnezeu,

a spus tata

2 comments
20
Feb

LA 5 ANI

Posted by Radu I. Munteanu  Published in Poezie

Cu exact 5 ani în urmă, după mai multe distrugeri ale blogului, ediţia actuală, care s-a mai stricat, dar a fost reparat, graţie eforturilor Ellei, webdesigneriţa mea, publicam prima parodie după Brumaru. E momentul să marcăm, împreună aceşti 5 ani – şi 17 zile – prin întreruperea programului curent şi publicarea altei parodii după Brumaru.

PRETENŢII
Vreau să mă iubeşti ca pe un prinţ,
Să te răsuceşti în pielea goală
Pe mătăsuri pînă, scos din minţi,
Voi izbi în tine-o portocală
continue reading "LA 5 ANI"

no comment
5
Dec

ÎNCĂ O PARODIE DUPĂ BRUMARU

Posted by Radu I. Munteanu  Published in Poezie

ASTENIE
(Emil Brumaru)
Vorbiţi încet, sau poate chiar în şoaptă,
Azi sînt neputincios ca o mătasă,
Doar sufletul îmi lunecă prin casă
Pe marile covoare şi aşteaptă.
Intrarea lui în vis e-ngăduită
De mult. S-a pregătit cu sîrguinţă.
Hainele mele fragede palpită
Să-i înfăşoare lirica fiinţă.
Căci va pleca. Şi-n alba încăpere
O să rămîn cu faţa mai frumoasă.
Şi fiecare lucru îmi va cere
Să îi surîd. Azi sînt ca o mătasă.
(parodie)
Nu vă sfiiţi, vorbiţi în patru vânturi
Denunţuri despre neputinţa-mi stilizând
Pârâţi-mi sufletul plin de avânturi
Obraznic slăbiciunea-mi combătând.
Ieşirea lui din vis este permisă
Plătind obolul pentru realitate
Lăsându-se-mbrăcat de trup – premisă
De strategiile-ncăpăţânate.
Căci nu-l las nici un strop să plece
Din camerele ca mătasea
Şi-oi număra mereu până la zece
Pân-ce v-ajunge-n locuinţ-a şasea
Căci vreau să ştiu ce-i într-a şaptea locuinţă
Precum a spus Tereza de Avila
Cui e acolo sufletul de trebuinţă
Şi ce păduri va naşte clorofila.

no comment
27
Mar

IN NOMINE SANCTI

Posted by Radu I. Munteanu  Published in Poezie

Harul îşi alege diferite căi

pentru a propaga curăţenia

prin suflete iradiante.

Nomen est omen, spune Plaut

Şi numele călătoresc prin timp

Împlinindu-şi menirea.

Anton din Alexandria,

Întemeind viaţa monahală,

Dărui ideea primatului valorilor spirituale

Şi al ordinii: ceasuri pentru meditaţie,

Ceasuri pentru munca în folosul obştii

Ceasuri pentru curăţenie

Răspândită din curtea mică a cinului

În curtea cea mare a lumii.

Spiritul lui trecu în alt Anton,

Care, în peregrinarea lui de la Lisabona

La Padua,

Deveni protectorul săracilor

Şi găsitorul lucrurilor pierdute:

Încredere, credinţă şi puterea de a îmblânzi.

Valori fără de care

Nu găşeşti puterea de a deveni pilot de război

Împotriva dezumanizării

Nici forţa de a converti singurătatea

Zborului de noapte

Întrun personaj voind

O oaie blândă, care să trăiască mult.

Acelaşi spirit dărui altui Anton

Harul vorbelor de duh

De la lume adunate

Şi-napoi la lume date.

Altuia harul de a înfăţişa dramele sufletelor

Din livezile cu vişini, de la vânătoare

Ori dintr-un pahar cu vodka

În care picură ploaia prin acoperişul pustiit

Al bisericii.

Dar urcarea personajului ce îmblânzise vulpea

În mica lui stea, cu ajutorul generous

Al şarpelui

E doar o figură de stil.

Căci lumea e, de atunci, plină de Mici Prinţi

Ai delicateţii sufleteşti

Îndeajuns de anonimi

Încât să nu le scadă preţul

Pe piaţa sfinţeniei.

Am întâlnit totuşi unul

Poet al imaginii

Care vede şi răspândeşte

Precum milenarii săi predecesori

Frumuseţi şi preţuri noi

În pecinginea pereţilor

Unei cetăţi roase de vremurilor noi.

Regăsesc în spiritul acestui Mic Prinţ

Curăţenia lui Pascal

Şi tenacitatea lui Andrew Wiles,

Credinţa nestrămutată în vocaţia proprie

De a fi cel chemat

Să demonstreze nu o teoremă veche de doar 358 ani

Ci perenitatea adevărurilor răspândite

În păcătoasa noastră lume

A celui dintâi Anton.

Nume ce vine de la floare.

Micul Prinţ al imaginii poetice,

Al meditaţiei şi al darului răspândirii

Celei mai spiritualizate învăţături

Al celei mai poetice raţiuni

Nu are nume de floare

Ci de fiinţă mânată de voci divine

Să-l recunoască din mulţimea de cerşetori de voturi

Pe cel ales de zei.

Şi, cum în noemnclatorul vremurilor noastre

Nu mai e loc de un atare symbol

Micul nostru Prinţ

Fu dăruit, prin nomen

Cu puterea de a-şi asculta propria voce

Şi de a recunoaşte

Preţul nou al frumuseţii zidurilor pline de poveşti.

Fie numele său, doar pentru ziua de azi,

În care s-a născut Şerban Ţiţeica

Floarea Darurilor.

De mâine îşi va relua numele.

Iar de-i vor suna dizarmonic

Stângacele mele cuvinte

Să mă ierte,

Precum seculara sa predecesoare

I-a iertat pe cei pe care i-a iertat.

 

 

no comment
19
Mar

ALTE DOUĂ PARODII DUPĂ BRUMARU

Posted by Radu I. Munteanu  Published in Poezie

MODEL DE INVITAŢIE GALANTĂ

Eşti invitata noastră la banchet.

Ai grijă să te-mbraci cît mai cochet!

Pune-ţi pe umeri, goală, doar un flutur

Ca printre noi trupul prelung să-ţi scutur

De-arome, spume-n flăcări, îngeri răi.

Rujează-ţi în bleu buzele. Bea-ntăi

O cupă de furnici. Lasă un greier

Să-ţi ţîrîie-n buric, altul în creier.

Căci astăzi este aerul felin.

De-aceea îţi transmitem printr-un crin

S-ai grijă să te-mbraci doar c-un şiret.

Eşti invitata noastră la banchet!

 

(parodie)

Eşti invitata mea la vânătoare

Ca prin pădurea înfricoşătoare

Să fulgerăm mistreţul de argint

Căci temerile lui nu mint

(e trist diaconul Iachint…).

Să-mbraci doar raze reci de lună

Pe trupul tău fierbinte ca o spumă

De tainice fierturi vrăjitoreşti

Statuie de-abanos ce-mi eşti.

Ia masca din mărgele de Savoya

Dansează demn precum model lui Goya

Fii raţiune-unită cu simţirea

Şi-uitării jură-n veci pieirea.

Nu săgeta însă vreun Acteon

Căci nu ştii de n-ascunde un pion

Ce din prinţesă-n zeu te va preface

Cand în sfârşit va fi-n pădure pace.

Păşeşte dign, cu magică lentoare

Eşti invitata mea la vânătoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DESCRIEREA AMĂNUNŢITĂ A POZIŢIEI CULINARE

Iubito, astăzi facem prăjituri

Cu patru straturi. Primul este patul

Al doilea cearceaful, prea curatul.

Al treilea chiar tu, plină de nuri.

Şi-al patrulea eu însumi, vinovatul

Că astăzi facem iarăşi prăjituri!

(parodie)

Femeie, astăzi spălăm rufe.

Pe prima culme, albele cearceafuri

Pe-a doua – ale iubiri-isnafuri

Pe-a treia, refuzate fufe

Ultima-i goală, căci zburate-s vrafuri

Ci azi, scânteie, iar albim la rufe.

 

 

 

no comment
20
Feb

DE-AŞ AVEA O PIPĂ FABULOASĂ

Posted by Radu I. Munteanu  Published in Poezie

(parodie dupa Emil Brumaru)

Gândului ce doare

De-aş avea o pipă fabuloasă

Aş preface-o lesne-n clanaret.

Şi-aş cânta amicilor la masă

Povestind secretu-mi şevalet.

 

Ce ca un display mai functioneşte

Chipuri dragi ori sterpe fulgerând

Smulgând calpe rime-n româneşte

Mauve petale rupte, gând cu gând.

 

Aş sufla-n cimpoi în ritm de polka

Precum highlanderii la asalt

Ar’dincâd câte-un pahar cu vodka

În memoria lui Whitman Walt.

 

Aş schimba apoi şi clanaretul

Pe-o budincă bună cu mărar

Hoinărind de istov internetul

Urmărindu-mi sufletul hoinar.

(Ce se-ascunde-n scorbura de-arţar).

 

Şi vă agasez în permanenţă

Zadarnic iluzii, n-am să plec!

Mă scriu iar pe geam, în transparenţă,

Că am chef să-mi fie dor şi sec.

 

Dar cum n-am o pipă fabuloasă

Vând iarăşi iluzii – preţ redus

Sfidez dogit ciubăr cu melasă

De la răsărit pân’la apus.

 

M-afund iarăşi în pădurea deasă

De la malul celui ştiut lac.

Şi m-ascund în scorbura aleasă

Rugăciunea laic să mi-o fac.

 

Căci nu râdem fin’că suntem veseli

Suntem veseli pentru că zâmbim

Şi-mpărţim o poză-n mii de pixeli

Ce îi salutăm cu aferim

 

Tot aşa cum vă salută…

rim

 

 

no comment
13
Feb

FOTOGRAFIA CA METAFORĂ

Posted by Radu I. Munteanu  Published in Poezie

Duhurilor mele transparente

Muza e o femeie senzuală

Cu pielea ca laptele mamei.

Când te surprinde în faţa claviaturii

Pianului, care, azi, e metafora artei supreme,

Sfânta Literartură,

Dar şi a la fel de sfintei Ştiinţe

Şi a tehnologiei răsăritului

Soarelui mileniului ce-ncepe,

Ea, muza senzuală,

Te supune, de fapt, la un test dur.

Se supune ea însăşi aceluiaşi test.

Căci rolul antic, de inspiratoare

E demult obsolete.

Ritmul vieţii nu recunoaşte distribuţia lui Maxwell,

Ci tinde, mai degrabă, spre catastrofa ulravioletă.

Aşa că artistul găseşte, grăbit, inspiraţie în orice fulg,

Purtat de vântul jucăuş,

În orice bătaie a aripii de fluture,

Pe cale de a se transforma în uragan,

Respectând legile fractale ale Haosului.

Artistul e azi un pianist de jazz

Care, dacă nu aprinde ţigara concurentului,

Cu respiraţia fierbinte a corzilor sale,

Piere în lupta pentru existenţă estetică.

El improvizează uluitor,

Încercând să ţină ritmul vieţii.

Femeia senzuală îi aminteşte,

Prin culoarea pielii ei ca laptele,

Că încă n-a ieşit din ecosistemul artei.

Ea îi testează concentrarea pe ritmul încă sincron,

Ca şi cum artistul ar fi însuşi Navigatorul

Odiseu, rătăcitor printre astrele arhipelagului cosmic.

Şi se testează pe ea însăşi,

Întrebându-se, visătoare,

Dacă se simte în stare

Să-l însoţească pe artist

Până la capătul ultraviolet

Al claviaturii.

Tags: literatura, muza, pian, poem, Radu Ilarion Munteanu, RIM, stiinta, tehnologie

3 comments

Ce va mai recomand

EllaDesign

Filozofia chiriaşului grăbit
Andrea Hedes
Horia Garbea
Dan Romascanu – The catcher in the Sand
Pierre Radulescu-Banu
Liviu Antonesei
Dorin Tudoran

Ultimele postari

  • SCÂNTEIA PIONIERULUI
  • PROVOCAREA
  • VECHITURI VECHI
  • NEUMA 3-4 pe 2022
  • ONCE UPON A TIME

Categorii

Meta

  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.org

Arhiva

  • May 2022
  • April 2022
  • March 2022
  • February 2022
  • January 2022
  • December 2021
  • November 2021
  • October 2021
  • September 2021
  • August 2021
  • July 2021
  • June 2021
  • May 2021
  • April 2021
  • March 2021
  • February 2021
  • January 2021
  • December 2020
  • November 2020
  • October 2020
  • September 2020
  • August 2020
  • July 2020
  • June 2020
  • May 2020
  • April 2020
  • March 2020
  • February 2020
  • January 2020
  • December 2019
  • November 2019
  • October 2019
  • September 2019
  • August 2019
  • July 2019
  • June 2019
  • May 2019
  • April 2019
  • March 2019
  • February 2019
  • January 2019
  • December 2018
  • November 2018
  • October 2018
  • September 2018
  • August 2018
  • July 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • August 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • October 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • June 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012

Recent Entries

  • SCÂNTEIA PIONIERULUI
  • PROVOCAREA
  • VECHITURI VECHI
  • NEUMA 3-4 pe 2022
  • ONCE UPON A TIME
  • ARGHEZI DESPRE RUŞi
  • UN ROMAN PROASPĂT
  • BANCURI CU PUTIN
  • O MUTARE FORŢATĂ
  • A TREIA, DELOC PATETICĂ
  • Random Selection of Posts

    • BĖLA KÁROLYI, REBELUL MAGNIFIC
    • POPPER, JULIUS & JACOB ŞI RADU TUDORAN – IV
    • SPERANŢA SCHIMBĂRII. II – ISTORIA
    • PE MARGINEA UNUI ARTICOL
    • MEMENTO ANIVERSAR
    • DEDICAŢIE SUBIECTIVĂ
    • EXTENSIBILITATEA LEGILOR FIZICE
a vaincre sans péril on triomphe sans gloire is proudly powered by WordPress and Siteslike