Am călătorit târziu, prin forţa lucrurilor, nimeni mu m-a oprit. Primele două, în 1981 şi 1983, la Budapesta, nici nu pot fi numite călătorii. Erau în sistemul de atunci, schimburi interacademice. Cercetătorii unei ţări socialiste primeau vizita unui institut similar din altă ţasă socialistă, unde erau invitaţi timp de o săptămână, cazare finanţare etc. În 1981 şi 1983 am făcut parte din două echie diferite şi am vizitat două intitute de cercetare din ţara vecină. La întoarcere trebuia să redacăm rapoarte către conducerea institutului. Timp de vizitat oraşul era numai dupămasa, în timpul zilei eram oaspeţii intitutelor respective. Limba de comunicare a fost engleza (pe care n-o stăpânesc nici azi, dar gazdele vorbeau rar, ca să înţelegem cercetărilelor, franceza, mai lesnicioasă pentru mine şi chiar limba română, lucru delor de mirare.
Adevâratele căătorii, făcute la iniţiativa exresă a familiei, au început în 2003, după ce părăsisem institutul şi se putea călători liber.
În toamnalui 2004 am fost în Grecia. De fapt obiectivul era în insula Creta, dar treceai prin bulgaria şi grecia continentală la ducere şi la întoarcere. !4 zile au fost minunate pentru mine. Discutând cu turoperatorul la Bucureşti, tot el Gazda noastră lângă Iraklio, sa zicel capitala Cretei, m-a întrebat de compozitori gregicunosc. Păi toată lumea îl cunoaşte pe Mikis Theodorakis. E cretan! Există, am realizat, o diferen ta intergrecească.
Am vizitat ruinele de la Knossos, u un ghit care vprbea foarte pe înţeles. Ideea pe care o susţinea era că uleiul de măsline în apoca secolului XV B.Ch. era echivalentul petrolului de azi. Am străbătur creta de la un capăt la altul, din est, din golful Aghios Nikolaos în vest, la Kandya. Am trecut prin satul Fodele, unde se născuse pictorulcunoscut în vest ca El Greco. E acolo o casă memorială, cu o reproducere trasparentă a tabloului cu sfinţii petru şi Pavel.
Amtrecut, ca să nu lungesc vorba, prin faţa unui teatru antic, la care am verificat, la solocitarea copiilor mei, sonoritatea transmiră la acea vreme prin genoiul intuitiv al marilor arhiteţi antici.
Nu pun la socoteală o călătorie în anglua, de fapt la Glasgow, aceasta nefiind de familie ci organizată de noii patroni.
Anul următor, tot cu întreaga familie, ne-am alăturat unui grup cu care am făcut o călătorie în circuit prin Spania. Avion Bucureşti-Madrid şi retur, circuit spaniol, ghid român, al agenţiei turistice. De la care am aflat că, probabil, numele oraşului spaniol zagagoza privine dinanticul Cesar augusta. Obiectivul principal, evudent parcul Güell şi Sagrada Familia.
- Italia. Numai cu soţia şi fiul nostru. Ritm mult mai rapid, aproape sufocant. Plecare de la eroportul Aurel Vlaicu, nu de la otopoeni, sosire la Roma la aerportul secundar, cazare aproape de gara Termini, unde nu s-a spus că e unctul preferat de turiştii români. Vatican (unde i-am rugat pe cei doi însoţiroti ai mei să mă lase câteva minute în Capela sixtină, apoi turul romeu în care am făcut cunoştinţă cu altă familie românească, drup pe Via Appia spre Napoli, unde sansă unei întreuperi portivite m-a ajutat să întrevăd, în stănga, xoma Monte Cassino, apoi Napoli, unde am întrev zut un castel arabo-normanf la mic aidistanţă de ţărm, Galeriile (asemănătoare cu cele văzute mai târziu la Milano, Călătorii cu o mică navă la Capri, Vila San Michele şi o vitrină cu toate ediţiei cărţii de la Sam michele de Axel Munte (între care o foarte veche ediţie, din 1941, produsă de edituira Gorjanu a inginerului român Ştefan Georgescu Gorjanu, prieten cu Brâncuşi şi realizatorul tehnic al coloanei cu care se încheie drumul de la mţărmul stăng al şiului, prin aleea scanuelor, Masa tăcerii şi Coloana. Ghizii nu cunoşteau amănuntul, li l-am oferit pentru a impresiona astel turişdin toată lumea. Habar n-am dacă vor fi facut-o.
Întoarce la roma, apoi Firenze, Sienna şi o pauză de 3 zile în aporpierea Milanului. Ccare orăş merită el singur cel puţin o săptămâna. Întoacere în ţara de pe aeroportul din Bergamo.
Jurnalul călătoriei, intitulat “De-aş fi amiralul conte de Salamanca” (sic se aflăpe Liternet.ro.
- Nici un merit personal sau de familie. O echipă de 6 români ivitată la un congres internaţional din Kobe (Japonia). Am făcut parte, de fapt ca invitat alături de soţie. Voi trece repede. Japomia e o ţară absolut extraodinară. Adă aş deschie locurile şi întâmplările m-aş afce de râs în proprii ochi. De fapt grupul a plecat de pe Otopeni la Paris, deunde a doua zi într-un avion de cu totul alt nivel am ajuns la Tokyo. Diferenţa de fus orar, după ce dormisem î avion, ne-a adus acolo dimineaţa. Grupul a luat Shinkansen-ul, expres japonez, de cu totul ală structură, care ne-a dus la Kobe. Cum orăşul fusese zguduit de un cutremur avut loc cu 2-3 ani în urmam vut ocazia incredibilă de a vedea un… muzeul al cutremurului. Da. La întoarcere am ajuns de la Kobe la Tokyo, de unde drumul înapoi. Tocmai aflasem, de măsurilele de scuritate luat în timpul săptămânii noastra japoneze.
Jurnalul aferent, aceeaşi sursă, e intitulat “Japonia extrateresră”.
- Împreună cu soşia şi fiul (doar 2003 Grecia şi 2004 Spania au cuprins întreafa famile,adică cei 3 tineri urmaşi). Obiectiv: Inula Tenerife. Plecaţi practic noaptea de la Otpoeni am putut zări, pre dimineată, luminle întregului arhipelag al Canarelor. Aterizare pe aeroportul din Tenerife. Agenţie românească, ghid în prima ei misiune, absolventă de geografia turismului, dincolo de prospeţie o sursă de informaţii pe care altfel nu le-am fi putut afla. Călătorie matinală cu autocar la cazare, în sudul insulei. Seara puteai vedea firmele in verde ale altor hoteluri, cu nume istorie, in ordine: Nina, Pinta şi Santa Maria.
A doua dimineaţă plecare cu ghida, cu autircarul escalandănd muntele local Teide (Al treilea vârd zin Europa), dar interzis pentru turişti de la anume iălţime încolo. Fotografii, pe care le păstrăm. După coborârea descendentă a vârfului, continuare spre nordul insulei. Pauză de o zi pentru vizitarea faimosului Parc al Papagalilor, cu o minunată expoziţie de orhidee şi un spectacol de delifini într-un bazin înconjurat de locuri î amfiteatru.
Nu s-a continuat circuitul, ci ne-am întros la hoteleul cunde fuseserăm cazati, în sudul insulei. Plaja se numea Los cristianos. Doă o binemeritată pausă de o zi, călătorie cu o navă până în insula altaturată, La Gomera, unde am fost impresionaţi de demostraţia limbajulu şuierat (cuvintele în spaniolă se înţelegeau perfect), iar în sudul acelei insule am vizitat o casă unde legenta locală spunea că s-ar fi adăpostit Cristofor Comumb.
Inroarcerea la locul de cazare, drumulcu atocatul pănă la aeroport, aterziarea pe timp de zi la Otopeni nu merită povestite. Ajunşi acasă am transmis agenţiei multumiri pentru ghidă. Lemerita.
- Singura călătorie numai cu soţia. Obiectiv, Portugalia, la care nu puteai ajunde decât prin Spania. Furăm impresionaţi. Ghida, alta a aleti agenţii, ne explică ce e acela “goricul manuelin” (cnu cu rafosduri unghiulare, precum gortiul obişnuit, cu rotunjite şi ne atrase atenţia că treceal la câteca zei de kilometri de sediul celui care s-a numit Enrique Navigatorul (a cărui colecţie de portulane va fi folosită de marii navigatori. Lisboa e un oraş care nu se poate descrie. Oameni de rase diferite, de la albi la ciocolatii, dar cu un aer specific), circuit cu tranvaie care urcau şi coborau colinele, vizită la Marele muzeu marin… Mai departe Porto şi întoarcere prin Galicia în Spania. Priectatii tutului avură grijă ca circuitul prin Spania să fie parcur sin sens invers decât cel din 2004. În fine, intoarce la Bureuşti, prin Budapesta.
2010: nici o călătorie.
- Poate cea mai interesantă, în ţările Nordului. Prin Germania (pops inerent la Uuschwitz, deşi prefertitul polonez Oschwietzym), unde mă întâlnii cu un profesor din facultate, cu care oăşii apoi pe întreg drumul, zărin din treacăt zuinele zidului Belinului, apoi Ferryboat până în Suedia, de unde începu adevăratul tur: Stocholm – Osla şi retur (vizitat muzeul marin din Oslo, ilclusiz, se sicea, Celebra navă Fram (profesorul confirmând autenticitatea), retul, traversare spre Germania, întoacrerel a Bucureşti prin Praga, Bratsilava, Budapesta şi înapoi acasă..
N-am mai făcut decât două călătorii: În 2016 ţările balticein acelaşi format) trecând prin Polonia, apoi Vilnius (lituania), Riga si Estonia şi retur. Impresii? O mie.
Ultima călătorie, 1919, acelaşi format de echipă Malta. Cu vizitarea muzeului Cavalerilor de Malta, existând, zice-se, legal şi azi. Pentru mine a fost deja foarte greu, mergeam rău. Dar eceva exotic, interesant. Maltezii sunt un amestec cu intarzii arabo-aficane. Sigur, engleza turtistică funcţionează.
01.01.2026.
No Responses