E titlul unui film, făcut în 1952, de regizorul John Ford, cu John Wayne, Maureen O’Hara şi Barry Fitzgerald. John Wayne e cunoscut mai ales din filme de acţiune, vezi westernul Diligenţa. Rostul articolului nu e de a înşira filmele cu acest vechi actor foarte cunoscut, ci doar de a ne referi la filmul în cauză.
Că John Wayne e irlandez, cred că se ştie. Dintre filmele sale, acesta, la care ne referim, e chiar comedie. Ceea ce nu e obişnuit la genul de filme în care e cunoscut.
Acţiunea filmului se petrece în întregime într-un colţ al Irlandei. Un tren cu doar 4 vagoane, tras de o locolotiva antediluviană, opreşte într-o gară pe peretele căreia scrie CASSELTOWN. Dintr-un vagon coboară un om înalt, cu şapcă. Manipulatorii trenului se întreabă: Ce fel de călător e ăsta, probabil un turist merican. Dar de ce nu are aparat de fotografiat şi o undiţă? Turistul elegant întreabă: cum ajung la Innisfree? Dar ce căutaţi acolo, pescuitul s-a terminat, vă recomandăm noi un loc de pescuit mai departe, în alt orăşel, unde păstrăvul e lung de până la cot şi se pot pescui şi somoni. E tot ce aşteptau acei localnici de la un turist. Fiecare arată în direcţii diferite, omul insistă. Derutat, turistul întoarce cappul în toate direcţiile.
Atunci pe lângă gară apare un omuleţ hazliu. Innisfree? Pe aici. Personajul e jucat de Barry Fitgerald şi punctează acţiunea filmului. El conduce o droşcă, nu putem zice “trăsură”, pe două roţi şi un cal. În care încap exact două personae, de p parte şi de alta a vizitiului. Acum pe unul din locuri stau bagajele oaspetelui. Personajul poartă numele ciudat Michelleen Og Fleen, cu care ne vom mai întâlni. Observăm că toate numele actorilor sunt irlandeze. Cincinatti? No, Pittsburg, răsunde turistul. Ce cauă un mmamerican pe aici? Păi eu sunt Sean Thrornton, sunt născut aici şi am venit acasă, mă stabilesc aici. Păi te ştiu de când erai mic.
Apare al doilea personaj. Să nu uităm, povestea e eatată la persoana a treia, de către un observator neutru. E pastoruul micii localităţi. Ştii cine e dumnealui, FFather: E Shen Thornton. Păi îţi cunosc familia. Bunicul tău, avea acelaşi nume, a murit în Australia. Pe tatăl tău cum îl chema? Mike Thornton. Mama a mrit când aveam 12 ani, în AAmerica. Am venit din America acum, la locul de naştere, la Innisfree, să mă stabilesc aici.
Un al treilea personaj, o roşcată, priveşte drumul furişată. E o roşcată (evident Jucată de Maureen O’Hara). A doua zi dimineată după ce şa zisul turist fusese adus acasă, Il vedem în biserica locală. La ieşire oferă apă sfinţită de lângă biserică acelei fiinţe. Micheleen, care aştepta pe scaunul vizitiului îl ceartă. N-ai voie să faci aşa ceva înainte de strigări. Deh, obicei necunoscut de străin, deşi era deja cunoscut ca fiid originarr de aici,. Dar cine e asta? Nu-ii de nasul tău. E Mary Kate Danaher, sora lui Red Will Danaher, cel mai important om din ţinut.
Naratorul continuă: Cea de-a doua persoană important de aici e văduva Dellane. Shon Thornton o vizitează, îînsoţit mereu e micuştul Michellen, acum ambi ciu capul decoperit. Ce cauţi aici, întreabă, de la biroul ei, gazda. De ce te lauzi căsunteţi aici de 7 generatii (omitând deliberat că ştie oaspetele e totuşi un venetic). De ce vrei să cumperi bucăţica aia neroditoare de pământ unde te lauzi că strămoştii tăi sunt aici de numai 7 generaţii? Familia mea de în Irlanda de pe vremea normanzilor. Vrei ă dezhizi un muzeu pentru ca turiştii să plătească 2 mici monede? Nu, doamnă, am venit pur ţi simplu să mă stabilesc aici. Aş vrea să cumpăr de ladumneavoastra bucata aceea de pământ. Văduva îşi modulează asprimea.
E anunţat în birou, cu mare pompă, Red Will Danaher. Parcela aia trebuie să fie a mea, să ne învecinăm, pretinde. Iată-l pe Sean Thortnton, venit din America. Sper că nu i-aţi vândut pacelea aia, trebuie să fie a mea. Văduva Delane nu suportă insistenţa celui venit. Apoi către Sean Thornton. Poşi avea parcele aia petru 600 de lire. 610, obiecteză nervos moşierul 700!. 710 Omie de lire! Micul teren e cumpărat de omul nostru.
Ostilitatea lui Will Danaher faţă de personajul lui John Wayne continuă până la final. Deşi Sean Thornton îşi făcuse prieteni printre localnici, care-l adoptă.
Câte ceva despre coloana sonoră. Oriice film are una, iar sunetul punctează prin intensitate şi dramatism, moentele cheie. Nu şi aici. N-mi amintesc sonorul la alte filme ale lui John Wayne, dar aici e particular. Se câă în cârciumă, sunetul ritmează doar momente importante, dar nu existăă nici o creştereteres Se cânttă în cârciumă, sunetul ritmează doar momente importante, dar nu existanici o creştere a intensităţii. Se cântă, inlusiv la aordeon, presupuse cântece irlandeze. Personajul lui John Wayne nu scoate nici un suntem muzical, el doar schimă replici. Unele mai dure, cele mai multe replici sunt împăciuitoare. Vom afla de ce.
Până la urmăă Will Danaher e manipulat de o conspiraţie, în favoarea relaţiei dintre Sean Thornton şi Mary Kate Danaher, a căror atractie reciprocă e firească în scenariu, fapmotivant pentru spectatorii virtuali ai filmului. E convins, cu abilitate, că tradiţia locală interzice prezenţa a două femei înn aceeaşi casă. E de acord, cu strâmbături, ca sora sa fie curtată de venetic. Tradiţia e amuzantă. Partenerii ocupă separat cele două locuri, spate la spate, în vehicului caraghios al lui Micheleen, ca-şi asumă răspunderea petrnu respectarea tradiţiei. Bref, se ajunge la nuntă, în socuinţa somptuoasă a lui Will Danaher. Care pune pe masă cele 350 de lire promise ca zester. Anunţă cu fast că, dacă o femeie, sora lui, pleacă din casa lui, Va fi înlocuită de… Văduva Delane. Aceasta se enervează, ceremonia se suspendă, Mireasă încercă să-şi culeagă monedele de pe jos, iar Will Danaher, furios că ar fi fost păcălit, se descarcă pee mire. John Wayne e pe jos şi… imaginea cade pe o scenă din boxul aamerican. Figura lui John Wayne, deci a personajului său, disperată, iar pe podeaua ringului un persojan mort. E taina personajului lui John Wayne, sosiste în Irlanda pentru a-şi regăsi strămoşii dar şi pentr a i se piede urma de ancheta poliţiei americane. Accidentul de ring era considerat acolo crimă.
Secretul fusese intuit de pastror, care păstra tăieturi de ziare de la acel eveniment, căci fusese şi el boxer în tinereţe. Într-o discuţie acasă la pastor, Shon Thornton îşi mărturiseşt dilma. Nu-i p asă de bani şi nu înţeelage tratradiţia locală a zestrei. E totuşi de prea puţin timp în zona natală. Pastorul îi explică forţa tradiţiei. Marykae ne se consideră măritată până nu-si capătă zestrea. Cum soţule e refuza să i-o ceara fratelui ostil ale soţiei.
Iar într-un final extrem de amuzant, după ce Mary Kate îl părăseşte şi e gata să plece cu trenul, Sea se înfurie, aleară la gară (trenurile au mereu întârziei de ordinal orelor), o smulte din vagon şi o târăşte până la gospodăria fratelui ei şi-i cere intempestiv le 350 de lire ale zestrei. Will Danaher îi aruncă bancnotele, iar Sean şi cu Mary Kate le aruncă în foc. Acum mă întorc acasă, sunt măritată, aruncă ea.
Finalul finalului, după o bătaie prietenească între Will Danaher şsi Shorn Thornton, amândoi beţi sosect acasă la Shon, Iar soţia pe pune masa. Dar mai e un moment: Michellen, cu droşca lui, îi poartă pe Wil şi pe văduva Delane pe drumul de-a se face curte.
Să nu uităm a preciza că toate personajele, cu Michelleen î frunte, beau exclusic bere neagră.În momenul nunţii ratate se bea şampanie, numai Micheleen refuză şampania şi vrea numai bere neagră.
Bref, o neaşteptată şi savuroasă comedie. Singulară în palmaresul lui John Wayne.
No Responses