CÃMINUL CARPAŢI

Am locuit acolo în primii 3 ani de facultateL I, II şi IIbis. Era situate pe Strada Academiei, vis-à-vis de aripa de pe aceeaşi stradă a Universităţii. Care, atunci, adăpostea facultatea de matematică şi cea de fizică. Zona e arhicunoscută, strada Academiei dădea în Piaţa Universităţii. La parter, spre dreapta, pe colt era librăria Eminescu. Există, desigur şi azi, de multe ori renovată. Povestirea începe în 1964 toamna şi se încheie în 1967 vara, la finele ulteiei sesiuni de examene.

O precizare necesară. Au a intrat la facultate in 1964 (era centenatul Universităţii, dar în toamna lui 1966. Seria următoare intrase în facultate în 1965, iată de ce am absolvit facultatea în 1970. Despre frupul Fizică70 mai la vale.

Majoritatea colegeilor căminişti fuseseră cazaţi la alt cămin, nu mai ştiu unde. În anul I semestrul 1 am locuit, într-o camera cu 5 paturi, doar alături de colegul Paul Murgoci, viitor biofizician. În smestrul 2 (vacanţa fusese, pentru mine, cu probleme, fusesem opera de deviaţie de sept, fără fi fost întrebat, iar operaţia, în Braşov, unve-mi vizitasem a doua familie a tatălui meu)am ajuns mai târziu cu 2 săptămâni la cămin, astfel încât fusesem plasat în altă camera, dincolo de una de trecere, singur student la fizică alături de 9 colegi de la limbi slave. Dar a trecut şi asta.

În anul II am locuit împreună cu prietenii mei craioveni, toţi la biofizică, alături de Paul Murgoci, viitorul profesor universitar Aurel Popesci şi regretatul Ion (Ţuţi) Băianu, înscris la doctorat în facultate, exact în anul 1970, al absolvirii mele, apoi, cu titlul de docto a emigrat legal în State, unde, peste ani, a şi decedat. Mai erau 2 studenţi la matematică, George Georgescu, viitor profesor universitar, cu un stagiu la o universtate poloneză (reîntântâlnit, întâmplător, într-o iarnă geroasă, In acelaşi cartier, Drumul Taberei.  Gluma lui în cămine era semnătura Părintele Isaia, parohul camerei 18. Atunci, după neaşteptata îtâlnire am pierdut imediat legătura. Celălalt, Ghiţă Octavian, poreclit bătânul.

       Bisând original anul II, nu aveam initial, drept la cămin. Mi s-a aprobat după 2-3 săptămâni. Evident, în cu totul altă camera, una mare, în care se adunau repetenţii, separat, deci, de colegii mei.

Despre cariera mea universitară nu va fi vorba, subiectul e fostul cămin Carpaţi, de fapt desfiinţat chiar în 1967. Doar atât: în primul an II luasem note convenabila, între mijlocii şi mari. Cu renuţarea, în vara lui 1966, să mă pezint la cele 3 restanţe, lăsate pentru toamnă, Am ajuns să repet anul fără să pic vreun examen. Ciudat, nu? Dar decisesem în sinea mea şi-n spiritul  legii, o fostă vorbă a mea, să-mi refact prestigiul. La primul seminar de mecanică teoretică, asistentul, evident de la facultatea de matematică s-a mirat văzăndu-ma. I-am explicat pe şoptite, în pauză. La mine la seminat n-aveti ce căuta, vă cunosc. Dar mă încăpăţânasem. Am contuat să fiu prezent. La primul examen din sesiunea de iarnă, primisem tot un 9, ca în primul an II. Asistentul i-a şoptit ceva profesorului. Acesta, binevoitor, mi-a maid at o şansă. Toatăi arna, plictisit, frecasem o problemă, mi-o amintesc, un punct material în echilibru pe o suprafaţă sferică. Ratam mereu, până am găsit, la timp, soluţia salvatoare. Trebuia lucrat în coordonate sferice (ar fi fost o tâmpenie), ci în coordonate cilindrice. Soluţia asta o aveam în minte când, la sugestia asistentului, profesorul îmi mai dăduse o şansă. Fu nevoie doar să schiţez pe foaia cu care te pregăteai de examene. Ca proful să se lumineze la faţă. Asistetul, evident, n-a comnetat. Şti el ce ştia.

Bref, deşi subiectul e căminul Carpaţi, el se referă la aceşti primi 3 ani ai mei. Am încheiat, paradoxal, anul IIbis cu un singur 9, în rest 10 pe linie. Şi, conform regulamentului de atunci, mi-am echivalat nota 8 luată, în primul an II, la termodinamică şi fizică statistică, prim curs teoretic predat de regratatul academician Şerban Ţiţeica. După primul semestru cu 3 decari secretara şefă a facultăţii, doamna Munteanu (sic) m-ă învăzat să fac o cerere către cee ace atunci se numea Fondul de 2%, argrumentând cu notele. Îmi fu aprobată, aşa că sunt, probabul, unicul student din facultate care a luatde 2 ori bursă: în primul şi al doilea an II. Bursa, pe acea vreme, consta în cămin şi cantina, plus 27 de lei.

Revenind, în ultima zi de iunie a alui II bis, mi-am pierdut la duş ceasul, niciodată regăsit.

Aceasta e povestea căminului Carpaţi.