MALEVIL

Înainte de a vorbi despre carte, doucuvinte despre autorul ei. Francezul Robert Merle a avut o experienţă aventuroasă în Indochina, probabil în timul celui de-al doilea război mondial, în zona ofensivei terestre japoneze, experienţă pe baza căria propabil primul său roman, excelent de altfel, a fost cunoscutul Podul de pe râul KWAI. Roman scris sec, în care totul se petrece între personaje masculine. A fost ecranizat mai lejer, sub regia lui David Lean, în 1957, oscarizat şi cu excelentul actor sir Alec Guiness în rolul colonelului Nicholson, eroul romanului.

O altă care, cunoscută doar prin ecranizarea prea aproximativă cu Charlton Heston în rolul principal, e excelenta ficţiune Planeta maimulţelor.

Malevil e un roman tardiv, scris în 1972 şi tadus în româneste î 1977 e subiectul acestui articol. Cam o cincime din volum e rezervat unor repere ale personajului major, Emmanuel Comte, care relatează, la pesoana întâia, întâmplări anterioare Zilei evenimentului, com o numeşte el. Amintirile sale. Fuga din familia proprie, organizaţia de copii numită Cercul, traiul alături de unchiul său Samuel, testamenul acestuia şi apoi cumpărarea, în memori acestui unchi, a castelului MALEVIL. Rămas, povesteşte peronajulul, de pe vremea războiului de o sută de ani, perfect funcţional, ca funcţie militară.

Mediul local e plasat în sudul Franţei. Trecem peste destule amănunte. Ultimul reper a primăvara lui 1977. Programat a se opera de apendice, ratează operaţia în ziua în care totul dispare. În pivniţa castelului se află Emmanuel cu prietenii săi, Meissonier, Colin, Peyssou, Menou (mejarea unchiului), Momo, fiul degenerat al acesteia pus un străin de locuri, Thomas Le Coultre, prieten proaspăt al lui Emmanuel. Se trage vinul din butoaiele zonei în sticle, tranzistorul lui Momo transmite muzică enervantă, apoi, deodată tace. Thomas plimbă lungimea de  undă, nici un sunt de nicăieri. Apoi, deodată, Un zgomot terifiant şi un val insuportabil de căldură. După ceşi revin cei de jos Thomas trage  concluzia: O bombă.

A doua zi Emmnuel şi Thomas su ură în foişorul castelului. Totul în jur e dispăut, păduri incendiate, un cer plumburiu. Concluzia e limpede. Thomas împrumută de la Emmanuel contorul Geiger, cumpărat de unchiul lui Emmanuel pentru prospecţiuni. Zero radioactivitate. Cum îţi explici, întreabă Emmanuel. O bombă cu litiu, curată. Toata franţa e distrusă şi nu mai avem dovezi că lumea există. Cum? O bombă de atâtea megstone, lasanta de la 4000 de kilometri, la verticala Parisului.

Supravieţuitorii se organizează. Află că mai au animale vii. Probabil salvate de unda unigasă de căldură, deviată de faleza în care e inastrat castelul, în pivniţa acestuia mai ezistă jamboane care trebuie consumate cu extremă economie, dpuă butoaie pline cu untelemn, care, consumat cu zgâcenie, ar ajunge dou ani. Undrum spre Malejac, localitatea cea mai apropiată, însoţiţi de Thomas, cu contorul Geiger, dă un rezultat trist. Nici un supravieţioror. Un mic mormânt, dintr-o cutie de scândură de 30 pe 20 centimetri, construitaă de Meissonier, de meseria tâmplar, adăposteşte cenuşa a trei familii. Rugat, Emmanuel citeşte o rugăciune. Deşi nu mai e credincios. Dar asta se va vedea pe parcurs.

Emmanuel care, nu doar ca ultim proprietar al castelului, dar din copilărie, ca lider al Cercului de colegi, devine liderul supravieţuitorilor, Propune un program: Ce facem cu animelele moarte? Se propun idei: îngroparea în nisipul unei vechi cariere alăturate. O muncă imensă, peste puterile lor. Thomas, aflând că mai există câteca cartuşe de dinamită, folosite pentru a trage, la vremea de dinainte, cablu electric (acum inutil), îşi asumaprăvălirea acelui mal cu dinamită. Rezerva de motorină, care mai exista înainte de eveniment e consumată integral cu această operaţie. De tractor nu se mai povesteşte, nu mai are nici un rol în acţiune.

Serile sunt lungi la castel. Un foc economicos arde într-un şemineu din sala mare a castelului. Emmanuel, fidel primisiunii angajate în memoria unchiului său citeşte pe tăcute dintr-o carte groasă. Şi ce citeştiu, bietul meu Emmanuel? Întreabă Menou. Biblia. Cum, citeşti tu asta, Intreabă Messonier, fost membru al Partidului comunist, deci ateu. De ce n-ai citi cu voce tare, întreabă ceilalţi trei prieteni, plus Menou. Thomas răspunde înn doi peri. Eu nu cred, dar n-am nimic împotrivă ca Emmanuel să citească tare. Meysonnier pune punct: Nici eu nu cred, dar n-am nimic împotrivă să cunosc istoria poporului evreu. Trecem peste confuzia crişte onceputuală, discuţia se purta între supravieţuitori, în salaşi mare a castelului Malevil. Discuţii pline de pitoresc. Personaje bine conturate, cel mai reuşit e fostul ţăran Peysou.

Sfătuindu-se pentru viitor, eu decid să rişte însămâţareua unu sfert din rezerva de grâu într-un loc pe marginea râului Rhunes, dupa ce fusese arat cu un plug construit de Meysonnier, ca tâmplar şi Colin, ca fierar, tras de una din iepe şi pământul de de supt şi maestecat cu baliga de care nu se duce lipsă. Ăit să relateze la persoana înt

Dar într-o dimineaţă Peyssou, care ara locul cu iapa Amarante, e găsit neînsufleţit pe acel loc, iar cureaua cu  cara la pesoana înte era legată iata de plug tăiată cu un cuţit. Mână de om. Emmanuel (care continuă să vorbtieeasca la pesoana întâia pân a spre finalul romaanului) ştie depre cine e vorba. Pl, cu ceacă împreuncu Thomas ambii înarmaţi cu câte o puşcă – ambele rămase  de la teva săgeţitevasăgeţiunchiul decedat al lui Emmanuel, în urmărire, după paşii iepei. Sunt aşa numiţii „troglodiţi”. Izolaţi, departe de tot, necunoscuţi decât prin deducţie. Bref, Emmanuel şi Thoms se pomesec cu nişte săgeţi care-i rateazăla centimetri. De ici conduc eu, spune Emmanuel. După câteva săgeţi apare o cârpă albă peste un mic zid. Ce vrei mă, cu cârpa aia? Să mă predau, se aude o voce. Vino peste zid, culcat, cu mâinile la ceafă. Câte săgeţi mai aveai, Vreo zece. Atunci de ce e predai? Eşti singur?Ezitare. Cine mai era cu tine? Altă ezitare. Apoi: era tata. El te-a pus să te predai? Da. Tata avea arcul? Tata are o puşcă. Şi tu arcul? Eu naveam nimic. Cumaşa? Tata nu are încredere…

Emmanuel urcă rapid o colimde l în vâful cline cu o fracîa capătul zidului. Recunoaşte de partea ana rsespitaţia sacadată a fostului său angajat, Germain. Are şansa să ajungă în vârf şi ajunge cu o fracţiune de secundă. Inaintea adversarului, pe care-l împuşcă. Numele trogloditului, cunoscut de Emmanuel era Wahrworde. Fiul său e Jaquet. La comanda lui Emmanuel, Thomas îl păzeşte pe Jaquet în timp ce-şi îmormâtează tatăl

În casa troglodiţilor, apare o băt rână, care spune că Wahrorde nu efiul ei. Emmanuel cu Thomas şi Jaquet se aşează la masa, Emmanuel pune pe masa pacheţelele aduse de acasă, şi îi propune bătrînei sa vincu Jaquet la Malevil, tânul trebuie jucecat acolo pentru atacul comis. Emmanuel e atent. Din potopul de vorbe al bătrînei lipseşte cuvntul “singură”. Observând o perecge de cisme cu trâ baba. Emmanuel adduce o fatde vreo dou azecide ani. Iat-o pe Mietta! Sora maiştiamare a Miettei, se ştia deja, era  în orăşelul apropiat La ă Emmanuel cRoque. Aşa află Emmanuel că  bătrîna nu e venetică, cu Marcel Falvime, cismarul oraşului. Om la 60 de ani.

Jaquet le-o arată pe Amarante, pe care o furase de pe câmpul deu lângă cel râu. E priponită şi suportă curtea înfocată a unui armăsar  imens. Emmanuel îşi spune că asistă la un sacrilegiu: împerecherea unui arm cusarrea înfocata unui armăisar imens. Emmanuel îşi spune că asistă la un sacrilegiu: Împerechera unui armăsar de rând cu o iapă anglo-arabă.i  ăru

Cum îi spuneţi armăsarulruui? Malabar. E înhămat la căruţa locală, plină (ferma troglodiţilor era bogată, dar nu se ştia). Cum drumurile sunt foarte grele, printre cioturi arse şi denivel ari, ajung abia pe searai la Malevil.

Emmanuel o adusese pe Mietta (despre aflaseră că e mută).călărind pe deşelate, înspatele lui, pe Amara arătându-se rezervat. Mietta îşi întelege rolul şi, cum i se atribuise o camera singură în fiecare seară ia de mâna un partner, cu ecepţia lui Emmanuel. Ea ndcrezise că rezerva lui se datora przenţei secrete a Birgittei, nemţoica ce o făcuse pe călareaţa înainte de eveniment  dar plecase făcâgiendi- lui Emmanuel o măgărie. Îcepând  din seara urmatoare Emmanuel şia văzut locul reluat.

După cîteva l ui, într-o seară, se aude clootul Aduce ve sti despre supravieţuitorii din 2lde la intrare la poarta castelului. Măsuri le desecuritate instituitenu aveau excepţie. Intră, cgarind pe un maăgar, un persoanj cu o crucce ade arint pe gât. Cine eşti? Vin din La Roque. Sunt Fulbert Le Naud. Sunt preot.

Din acest moemnt până aproape de final acest personaj sinistru va domina scena.

Fulbert adduce veşti despre ceu cam 20 de supravieţutori din La Roque .O duc bine spiritual, participarea la  la liturghia  duminicallă e remarcabilă (!), rău din punct de vedere matrial. Sunt doi copii mici-mi cedati o vacă care au nevoie de lapte. Voi trebuie să ne cedati (sic) o vacă, darurile Dmnului sunt inegal împărţite. La Malevil erau 3. Mietta, noaptea asta îî vei da lui Fulbert camera ta, e obosit. Emmanuel îşi dovedise c a asca zisul preot e un impostor, dar e prudent. Pe de o parteexistau la Malevil presoane credimcioase, pe de alta nu ştia ce atitudine or acea cei din La Roque, care aveau o puşti. Nu asupra lor, se bănuia, dar dacă Fulbert i0ar fi asmţit asupra Malevilului?

Bref, noaptea conisliu de război la Malevil. Celmai vehement e Meysonnier, dar Thomas, care e ateu, e de împotriva vizitatorului. Emmanuel propune  şi se cade de aord ca în schimbul vacii La Roque, deci Fulbert, care evidendent decinea totil acolo s a dea în schmib cele dou a iepecide tot.ul acolo, să dea în schimb cele două iepe (pe care Emmanuel le cunoştea şi 3 puşti cu muniţia repectivă. E mult, protetează Fulbert. Dnaacnu vrei, nu facem târgul. Fulbert acceptă, nu poate ajunge  inapoi cu mâna goală.

Să nu omitem a preciza că Fulbert pretindea ca a doua zi dimineaţ liturghia la Melevil. şi aştepta “in camera lui” pe cei care doeau să se spovedească. Intuind că acest fals preot face din spovedanie un exerciţiu de dominare inchizitorial Emmanuel, cu Meysonnier şi Thomas sunt prudenţi. Emmanuel refuză să se spovedească, Fulbert îl  ameniţă ca nuiiI poate da împărtasania. N-am nevoie! De ce? Chiar după ce aş primi absolvirea eu conitinui să-mi reproşez faptele.

În vederea călaxtoriei spre La Ruque de dznd a o jumătayeecide sacrificarea unuia din ce doi viţei, urmând ca o jumate şfie oferit “parohiei” La Roque în schmibul unei cantităţi de zahăr şi săpun.

Cine decidea în La Roque devenise limpede. Fulbert era şeful. Armand (fost aşa zis maestro de vânoare al fostului proprietar Lormiaux. o brută, Fabrelatre serviul de informaţii şi Gazel, un ciudat pe care Filbert voise să-l delege ca preot la Malevil. Plus Jozefa, o portugheză urâtă ca menajeră. Cestia locuiau ma caltelul fin La Roque, care aparţinuse familei Lormiaux. Fulbert dorea s-o aducă la castel pe Catie, sora mai mare a Miettei, care locuia la unchiul Marcel Falvine. Carie va juca de acum un rol important în naraţiune.

Se experienţă  Emmanuel e într-o scură vizită la Marcel Falvine, cunoscut la Malevil  şi care-l cunoaşte atât pe Emmanuel de când era şcor cât şi pe Sauel, unchiul lui Emmanuel (acum decedat) uite Emmanuel nepoticamea Catie, iar asta e Evelyne, orfana de 13 ani pe acre o găzduiesc toteu, dar de care are grijă Catie. Pe Catie Emmanuel nu doar o remarcase, dar fusese uimit de rapiditatea cu care aceasta, după ce alese limpede, îl cucerise pe Thomas, a cărui lipsă de experienţă îi devenise evidentă precizăm că Foarte bine, veţi spune. Dar să precizăm că şi Evelyne va juca un rol foarte important.

Emmanuel aranjează ca cele două, Catie şi evelyne, să-şi fac bagajele şi săle ducă la căruţă. Vr fi acopeite de Mietta, care le-a recunoscut. Apoi îi sugereaza Cathi-ei să pornească pe jos vreo 5 kilometri şi să se oprească la un punct anume. El va câştiga timp oferint spectacolul cu cele două iepe care sunt dresate. Armand face unele probleme, nu vrea să dea şi şeile pentru iepe. Apoi vede un inel de aur pe degetul lui Emmanuel. Vrei să-l încerci? Da. Problema şeilor nu se mai pune. Prostul, îşi spune Emmanuel, e ca şi cum i-aş fi dat o piatră. Nu maisuntm în stadiul în care metalul preţios e o valoare. Sau nu mai suntam încă.

La Malevil, discuţie cu Meyssonier: Te-ai aranjat pe şest să fii ales abate de Malevil numaica să-l îpiedici pe Fulbert să-l trimita aici pe Gazel să slujeasca? Nu numai, consider că orice societate are nevoie de un suflet. Şi ăsta-I sufletul comunităţii noastre? De ce n-ar fi de pildă marxismul? Marxismul corespune unei societăţî industriale. Noi suntm într-un comunism agrar primitiv. Da oare ăsta nu-I adevăratul comunism? Gândeşte-te.

Dictatura teocratocă a lui Fulbert în La Roque continuă. A instituit o stare de delaţiune. Afară de Marcel Falvine mai apare o femeie: Sunt Judit Medard, sunt normandă. Aveam o casă în La Roque, ceea ce mi-a fost de ajuns să supravieţuiesc. Ca să văd ici o curioasă dictatură teocratica. Domnule Comte, dacă odată veţi decide să încercaţi ceva aici, vă voi sprijini.

La Malevil se decide atacarea şi cucerirea oraşului La Roque. Nu de altceva, dar oraşul e slab apărat, fulbert nu se pricepe la militărie şi, cuceritde altcineva, ar servi cabază pentru a ne distruge pe noi. După o recunoaştere se hotărăşte ca a doua zi dimieaţă să se plece la asalt.

Dar… Paza de noapte nu se va întrerupe, Emmanule cu Meysonnier observă, la crăpatul zorilor, două obraze pe fodul semiîntunericului. Tu să nu trag, spune  Emmanuel, e un ordin.Ce-ai de gând să faci? Cel scund, care a văzut deja interiorul zonei din faţa intrării pe poarta castelului, are acum informaţii care potservi unui inamic necunoscut. Uie cum s-a ridicat pe umerii celui înalt şi priveşte. O să-l împuşc şi-l iau proznier ce celălalt. Păi nu ăsta-I consemnul. Schimb consemnul.

Cel înalt se lasă prins cu o brumă de satisfacţie. Descrie banda, condusă de un oarecare Vilain, care se pretinde ofiţer paraşutist. Are 20 de puşti la care trebuie să aibă merei 20 de oameni. Pe mine, pe prieneul meu Maurise şi pe alt priete, René ne-a prins la ferma din satul Funel şi ne-a întrebat dacă vrem să ne încadrăm. René a refuzat iarfraţii  Feyrac şi Jean FeyracFeyrac l-au ucis. Banda e formată din cei vechi şi cei noi. Cum devine unul nou vechi? Oricum nu prin vechime. Doar dacă se oferă voluntar pentru o misiune. Adică pentru  o altă crimă, dă de înţeles tânrărul, care se numeşte Hervé Legrand. Te vezi tu trăgând în mrietenul tău Maurice? Ne-a pus înechipe diferite. Pe mine cu cel pe care l-aţi ucis, peMaurice cu altul din cei vechi. Uit cum facem: Îţi dau drumul cu tot cu armă. Vei spunecă pe celălalt l-am omorât, iar tu ai fugit sub o ploaie de gloanţe. Vilmain va crede. Apoi, cu prima ocazie vă veţi oferi amândoi voluntari.

Banda e condusă de Vilmain, apoi Bebelle, care se îmbracă ca femeie (aşa am cucerit La Roque, Bebelle îmbrăcat ca femeie şi mucuţ s-a prezentat seara la poarta de sund din La Roque, omul de pază i-a deschis, Bebelle i-a luat gâtul şi a deschis poarta întregii bande. Să revenim asupra bandei. După cei de mai sus, cei mai duri sunt fraţii Daniel Feyrac şi Jean Feyrac. Şi unde locui ti voi în La Roque? La caste, cu Fulbert…

O mare, dar nu prea neaşteptată surpriză…

Între timp, la Malevil pregătirile pentru apărare continuaseră. Peyssou şi Jaqet, cei mai puternici, îălţau zidul din faţa intrării, ceialţi bărbaţi cărau bolovani gata cipoliţi din fostul burg din prima incintă a castelului, femeile, de fapt doar Catie şi Mietta, umplu saci de plastic cu nisip, abundent fiind. Petrua masca zidul. Menou e prea sfrijită, Falvina inutilă, iar evelyne iese di discuţie la 13 ani, slabă şi astmatică. Men

Cu cou, postul tău e la poarta mobilă a castelului. “Micul” Colin excela şi excelează în tot ce nu  cere fortă. De pildă tirul cu arcul (după drumul la Etang toţi făcuseră antrenament de călărie, tirul cu o veche puşcă de vânătoare cu alice şi tirul cu arcul).

Meysonier, expertul miltar (ca membru al partidului comunist socottise că orice cunoştinte sunt utile cauzei şi făcuse armata) examinează cele 3 opuşti noi. Sunt, zice el, model 36, folosite de armata franceză şî in al doilearăzboi mondial, înca utile. În plus vilain dispune şi de o puşcă antitanc cu reacţie şi vre-o 10-12 mici obuze (aici e oarecum utilă propria experienţă militară, cunosc arma din perioada de 6 luni a armatei, în sezonul de iarnă 73/74). Acum la Malevil sunt cu totul 10 puşti diferite, Vilmaina pierdut 3 plus cele pierdute în  alte crime, partida e mai echilibrată. Iar Vilmain nu dispune de cai, cu care inaimul poate fi urmărit după o eventuală retragere.

Dispozitivul de apărare e aşa. Hervé cu Maurice în cazemata în care şezueră Emmanuel cu Meysonnier iar în altă groapă, cu faţa sper drumul către Malevil Colin, cu o a treia puşcă model 36, deci acellaşi model cu armele lui Vilmain. Dar Colin scontează pe un efect de teroare şi-şi ia şi arcul. Iese din groapa lui, unde nu poate  încorda arcul, prea mare, şi ţinteşte spatele lui Vilmain. Dar um pas lateral al acetuia face ca săgeata să se înfigă în spatele servantului puştii antitanc. Bietul Colin e la 3 metri de postul lui, descoperit, nu mai poate ajunge să-şi ia puşca. Focurile de puşcă îl ţinuiesc în sparele coitului de care se sprijunise pentrua înorda arcul. Pare piedut. “E rândul meu, pe gagiul şata îl ciuruiesc eu!: spune Vilmain şi se ridică în picioare pentru a-l lua din lateral pe Colin. Dar ridicat în picioare, Maurice aşteaptă un moment în care Vilmain face un pas, se ridică din cazemată şi calm, îi zdobeşte capul. Colin are timp să sară înapoi în groapalui şi, bun ţintaş, ucide alţi 3 atacatori. Restul de 8 se retrag în ordine.

Emmanuel cu Meysonnier, Hervé şi Maurice pornesc la galop în urmărire. Dar cum nu au decât 3 cai, pe Mauriceîl ia emmanuel pe calul său şi o strigă pe Evelyne săpăzeasccei 3 cai într-un lăstariş. Se aşează de o parteşi de alta a înfrăditurii dintre cele două pante ale drumului. Se aude un zgomot sacadat, îndepărtat. Un lanţi de bicilectă? E bicicleta cu care sosise Bebelle şi pe care uitasem s-o repuperăm. Aşadar al optulea nu rămăsese în umră, ci o luase înainte. Era deci Jean Feyrac, puşca în bandulieră şi cu arma anttant legaţă cu sfoara de cadrul biciletei.

Acum o dilemă. Un conducător fără trupă sau o trupă fără conducător? Ambele variante impuneau riscuri. Am decis să-l las pe Jean Feyrac sătreacă singur. A trecut de îngrăditură. Dar înainte de a-l pierdea din ochi Colin (!) se înaltă în picioarepe maul celălalt, întinde  arcul şi se aude o bufnitură. Rapid, decidem. Vor muri cei mai tari şi cei mai slabi. Foc încrucişat. Primii 3 şi ultimii 3. Îl întren pe Maurice: cine-s ăia doi? Burg, bucătarul şi Jeannet, care serveala masă. Vilmain cerut să plece Jozefa, iar Gazel s-a retras singur! Înghit iformaţia asta. Schimbă cu totul tabloul. Atunci cu cine şedea la masă Vilmain? Păi cu Fulbert, ce credeai?

Atunci lec la Malevil. Tu (Meysonnier) cu Thomas, Hervé şi Maurice, Curg şi Jeannet mă veţiinconjra, Iar Hervé va acţiona ca trimi al lui Vilmain: am cucerit Malevilul. Ţ-l trimi pe Emmanuel Comte să-l judeci. Thomas se înfurie: de ce mascarada asta? Numai aşa Fulbert, caare te urăşte, fiind sigur de venirea lui Vilamin, va aduna populaţia în capela castelului (am precizat că în La Roque e un castel cu o poartă prin care Fulbert împarte raţiile alimentare şi va fi nevoit să recunoască public prietenia sa cu Vilmain. Hervé, ca pretins trimi al lui Vimain mă lasăsa să vorbesc.Îi vom face un contraproces, fără să-l ucidem. Astae circ, urlă Thomas. Ba nu, răspunde calm Meysonnier. N-ar trebui să-l ucidem.

Scenariul se desfăşoară. Fulbert se dezlănţuie, acuzăndu-l pe Emmanuel de trei capete de acuzare şi mai ales de influenţarea adusă asupra oraşului La Roque. În numele “consilului parohial” îl condamă pe Emmanuel Comte la moarte. Hervé, conform înţelegerii, ca “reprezentant” al lui Vilmain îl las pe Emmanuel să vorbească. Este ora 5 după amiază. Vilmain a anunţat că ajunge peste un sfert de oră, mai pot vorbi aces sfert de oră. Demontează acuzaţiile apoi îî arată lui Fulbert legitiaţia de contabil: Acum Vilmain ocupă douar doi metri în solul de la Malevil. Fulbert îşi pierde cumpătul, încearcă să fugă din capelă, dar cade între scaune şi e găsit mort.

S-a terminat? Nu. Emmanuel discută cu opoziţia din La Roque. Propuneţi imediat grupul vostru pe o listă, fără a vorbi de primar. Doamna Medard n-ar fi acceptată fiind femeie. Emmanuel îl convinge pe Meysonnier să părăsească Malevilul pentru a accepta funcţia de primar în La Roque.

Dar în urma unei lupte cu alte bande de supravieţuitori, Emmanuel a cuprins de o durere. Operaţia de apendictomie amânată înainte de “ziua evenimentului” se răzbună acum. După câteva zile Emmanuel moare. Evelyne se sinucide. Pestecâteva zile Menou, care suportase moarteafiuluiei degenerat Momo, refuză să mai mănânce şi moare şi ea.

Emmanuel încercase să-l convingă pe Thomas cănu e bine să existedoi conducători: unul spiritual iar altul temporal. Thomas refuză şi ambele funcţii sunt predate lui Colin. Dar acesta nu are anvergura lui Emmanuel, devine tiranic şi e ucis într-o încăierare cu doar 6a bandiţi.

Romanul e încheiat de Thomas, la persoana întâia, care, deşi ateu, înţelege să-şi asume ambele funcţii la Malevil. Emmanuel mort, devine simbolic liderul providenţialal ambelor comunităţi, dela Malevil şi La Roque. Asta e concluzia lui Thomas.