UN SAVANT COCKTAIL POETIC

        Florin Golban e un talent. Delicat, rafinat, observator fin. Avui şansa de a asista la o singurălansare a sa, într-un mediu impregant de haiku. De fapt în linii mari poezia în forme fixe pe care Japonia a exportat-o în lume. Eveniment cumva vegheat, discret, de Corneliu Traian Atanasiu, editorul seriei de volume haiku de format plachetă. Care le şi oferise. Un mentor al acestei zone haiku din constelaţia românească de gen.

       Acesta prefaţează şi cel mai recent volum al lui Florin Golban, Tăierea marginilor (Editura EIKON, 2024). Una din cele mai inteligente prefeţe citite in ultimul timp. Un microstudiu în materie. Autorul căruia ştie bine că prefaţa unui volum concentrat, esenţializat, cu texte scurissime, nu poate depăşi, decât cu prea puţin, 2 pagini. Prefaţă + text formează un tot unitar autorezonant.

De fapt, dacă n-aş fi depăşit măsura referirii la prefaţă, trebuia să recunosc că o cronică e, cumva, superfluă.

       Structura volumului e o găselniţă. Numai incultura mea în materie răspunde de impresia de originalitate. Mişcarea româneasca haiku e străveche. Peste un secol. Şi în prezent extină. Dar nu cunosc decât 2 creatori. Compatriotul meu Vasi Cojocaru-Vulcan este oricum un expert în taxonomia formelor fixe japoneze. Eu, prozator, habar n-am care este tanka şi care gyogiohka. Dar Florin Golban nu se lasă încorsetat de forme. Poemele sale sunt libera, aerisite. Cele care punctează repere ideatice sunt, de regulă, haiku clasic. Altele haiku liber. Unora nici nu le sesizez formatul. Ba întâlneşti si poeme pur şi simplu. Unele lungi. Ritmate de poeme în proză. Evident, nu o dezordine, ci o armonie cuceritoare. Chiar falsa dezordine ar fi cel mai eronat diagnostic.

       Ceea ce exprimă textul e expunerea sinceră a sufletului delicat al poetului. Şi mai mult de atât. Exprimă continua reflecţie internă. Acuma sigur că haiku, formal sau liber, concentrat fiind, e o explozie de simţire, de reverie şi chiar de gândire. La Florin Golban le găseşti:

Să nu strivesti apusul                                                Grădina mamei

Cu pata de întuneric                                               Parfumul crinilor                                       

A nopţii.                                                                     Ȋncă acolo

       Poetul îşi ritmează textul prin titluri de capitole, culese cu majuscule. Dar, cumva original, fără a le marca într-un cuprins explicit, cu precizarea paginilor. Subliniind continuitatea fluxului. Atenţie la cuvintele titlurilor: MEMORIA APEI, MEMORIA PIETRELOR, MEMORIA CUVINTELOR, MEMORIA COPILĂRIEI. Şi, în fine, un capitol mai lung TĂIEREA MARGINILOR. Iată dar, titlul culegerii e logic ales.

Florin Golban e, din 2022, colaborator al revistei Argeş, unde deţine p pagină de haiku.

       Ce mai trebuie rnotate, pe alocuri, discret, a câorva haiku în engleză.

Pentru a încheia, exemplific cu doua perechi de haiku ce sugerează un tap dance scoţian. Dar nu cu picioarele încrucişate, ci cu capetele:

Autobuzul de noapte                                                    Autobuzul de noate

Spre Calea Lactee                                                         La radio

Pleacă singur                                                                  Rhythm and blues

Dar mai ales:

Clasa de yoga                                                                              Clasa de yoga

Aici, acolo                                                                                     Tot, toate

Nimeni, nicăieri                                                                             Aici, acolo     

       N-am  o autoritate în materie, ci strict subiectiv, socot acest volum ccel mai realizat, până acum, al lui Florin Golban. Va continua să urce