CELENTANO, FEGATO SANO

Memoriei lui Eugen, Liviului din PNA şi, încă odată, Scânteinei

Mai devreme, ca replică la recomandarea unui film proaspăt văzut, de către o prietenă, ştiind că nu-l voi căuta, să-l văd, am lăsat instinctul să funcţioneze şi m-am trezit contrarecomandându-i alt film, deja de cinematecăa. Asta este, nu mai sunt demult cinefil stricto sensu şi Milos Forman nu va face un alt Taking off despre dezlipirea mea de filmele la zi. Filmul, o ciudăţenie, lansat fix în ziua de crăciun a lui 1985. Puţine filme de autor concentrează aşa de multe semnături pe generic: regie, scenariu, actor principal, montaj, coloană sonoră şi interpretarea tuturor cântecelor: http://www.imdb.com/title/tt0089375/?ref_=fn_al_tt_1. Am avut şansa să văd o copie netradusă, pe vcr, la abia 3 ani după premieră. Atunci eram la zi cu filmele şi m-am menţinut câţiva ani, dar nu asta contează. Ce vreau să spun e că de când n-am mai intrat în pagina filmului pe imdb.com, adică de prin 2011, a apărut un hyperlink la o pagină interesantă. Suma filmelor autorului. Că sunt în total 37 nu m-a mirat. E posibil să fie un record la categoria filme în care joacă un cântăreţ, dar nu asta e un capăt de ţară. Interesant mi s-a părut amănuntul că pagina fu fabricată în urmă cu 16 luni. Adică DUPĂ prestaţia dincolo de orice penibil a cântăreţului actor, la San Remo, 2012. Prestaţie sancţionată atunci în timp real de altă prietenă care bombănea pe facebook că dacă continuă aşa, ea va muta canalul. Ambele prietene sunt italience şi ocupă, în raport cu fiinţa mea, poziţii simetrice, dacă nu chiar conjugate, în sens geometric. Dar nici despre asta nu-i vorba. Cum ar putea fi? Am realizat că sunt 3 posibilităţi: primo, cineva care-l iubea pe cineastul cântăreţ, demult activist social, intrat la bătrâneţe în politică, îl iubea îndeajuns ca să-i ierte ultima păguboasă implicare şi a dorit să ofere publicului o imagine de ansamblu a contribuţiei vedetei la săntatea italienilor^* şi a unei bune părţi a restului lumii, prin numărul de comedii cinematografice; secundo, cineva care crede, dimpotrivă, că atitudinea de acum, cu candidatură la primăria Milanului, cu o oră confiscată la San Remo, anul trecut, unde a reuşit să-şi plictisească un foarte mare număr de suporteri, e nu numai una rezultând din ce-a făcut toată viaţa, dar e şi pozitivă şi a dorit să completeze contribuţia pozitivă a personalităţii italiene la viaţa cetăţii şi terzio, cineva care habar n-are de toate astea a venit întâmplător şi fără contextualizare cu lista filmelor. Ori, o analiză a posibilităţilor e neserioasa dacă nu propune un set de probabilităţi pentru fiecare variantă. M-aş hazarda a evalua, deşi refuz să fiu gambler, că probabilităţile sunt în raportul 67% / 30% / 3%. Deoarece nu cred în coincidenţe întâmplătoare şi bănui că penibilele ultime apariţii au revoltat mulţi suporteri vechi.

Dar să revenim la lista celor 37 filme. Am văzut, de-a lungul timpului, I ragazzi del juke box (Băieţii de la tonomat), 1959, nr.1, Serafino, de Pietro Germi, 1968, nr.9, The Sin aka Bianco, rosso e…, de Alberto Lattuada, unde are ca parteneră pe Sophia Loren, 1972, nr.11, L’emigrante, de Pasquale Festa Campanile, parteneră Claudia Mori, 1973, nr. 13, High Rollers aka The con A http://www.gryphynmedia.com/
rtists, aka Bluff storia di truffe e di imbroglioni, de Sergio Corbucci, 1976, (partener Anthony Quinn), nr.18, La locandiera, de Paolo Cavara, după comedia lui Goldoni, parteneră Claudia Mori, 1980, nr. 26, Asul, de Castellano şi Pipolo, 1981, nr.28, Madly in Love aka Inamorato pazzo (Prinţesa), 1981, parteneră Ornella Muti, nr.29, Bingo Bongo, de Pasquale Festa Campanile, 1982, nr. 31, Segni particolari belissimo, de Castellano şi Pipolo, parteneră Federica Moro, 1983, nr. 33, dar mai ales filmul reprezentativ, Joan Lui, 1985, de la care am plecat, nr. 35. Deci antepenultimul făcut. Adriano Celentano a jucat în 33 ani în 37 filme, a făcut unul de autor, în care şi-a amestecat credinţele şi obsesiile şi de 20 de ani s-a lăsat. Claudia Mori, cât i-a fost soţie, i-a fost cea mai frecvebtă parteneră, iar prezenţa ei în filmul pe care şi l-a dorit manifest artistic are o ţinută imperială. De notat că personajul ei a fost mereu într-un anume conflict cu personajul lui. Nu numai. Personajele Caludiei Mori au fost în general dominatoare. Care personaj al lui păstrează un anume profil consecvent. Acelaşi din multe cântece programatice, de-a lungul unei cariere lungi. Ceea ce ne duce la prologul vorbit la una din nenumăratele difuzări a celebrului La coppia piu bella del mondo, unde spune clar: poate că cel care-l joacă pe slab e mai puternic decât cel care pare puternic. Orgoliu masculin, humor, rezumat quintesential al căsniciei, sau toatre la un loc?

Joan Lui a declanşat producţia unor spectacole de televiziune, sub titlul generic Fantastico. Una din fiicele sale, Rosalinda sau Rosina, devenită realizator TV, l-a invitat nu odată în emisiunile proprii, ironizându-l şarjat. Componenta accentuat comică a personajului celentanian l-a împins să se preteze cu haz. Ca vedetă TV, să nu omitem emisiunile cu Teo Teocoli, fratele secret al lui Celentano, cum se mărturiseşte cu haz genialul imitator de VIPuri din show biz.

I-am analizat mecanismul comicului, după ce savurasem, în anii 90, ai modei vcr, câteva comedii. Oricât ar părea de ciudat, comical lui Celentano, ca actor de film, descinde din… Fernandel. Cu singura diferenţă că francezul excela prin ritm lent, care-i valorifica la maxim grimasele, în timp ce italianul reuşeşte să se maimuţărească mai abitir decât cimpanzeul ce-i e partener în Bingo-Bongo. Tipic pentru personajul comediilor sale cinematografice, absolut toate partenerele, de la Claudia Mori la Federica Moro, erau, la vremea filmărilor şi a premierelor, frumoase, atrăgătoare, apetisante chiar.

Nota bene: ^* Pe la începutul anilor 70, când lansase albumul I mali del secolo, umbla o vorbă prin Italia aceluiaşi segment socioprofesional căruia îi aparţineam, în România: Celentano, fegato sano.