DISCURS ARTISTIC INTEGRAL

Dacă n-aş fi citit pe coperta a patra că Pe urmele şamanului albastru e primul volum de poezie al Mirunei Drăghici, lectura m-ar fi convins că e o poetă constituită, matură. Pe reţelele e socializare, autoarea a adoptat psedonimul Kagemusha Sama. Această ientitate trimite la o carte a autoarei: Spintecătorul sorţii – Eikon, 2018. Să nu omitem premiul Neuma, pentru volumul de proză Chip de aur.

Proza autoarei e apreciată a fi circumscrisă subgenului eroic fantasy, cu o aplecare asupra ethosului japonez. Ceea ce ar fi ilustrat, cel puţin parţial, de orma pseudonimului. Kagemusha, în japoneză, înseamnă sosia unui lider. Trimiterea evidentă e la filmul eponim al lui Akira Kurosawa (1980). Care a fost distribuit, ulterior, de televizunea română, în serial, sub titlul Dublura. Spre ruşnea mea, n-am găsit nici o referire la sensul celui de-al doilea cuvânt al sintagmei. Sper să capăt iertarea scriitoarei. Oricum pseudonimul sugerează, cel puţin în linii mari, profilul ei auctorial.

Miruna Drăghici e, între altele, artist plastic. Cel puţin coperţile volumelor de proză par să-i aparţină. Dar acest pri volum e poezie e o operă totală. Scrisă şi ilustrată e autoare. Titlul volumului e, cum mulţi obişnuiesc, preluat e la unul din poeme. Unul reprezntativ. Dar nu numai atât. Şamanul e unul in elementele definitorii ale universului personal, cu conotaţii mitologice. Un univers în care alchimia e acasă la ea. Iar sintagma şamanul abastru, pe lângă sonoritatea poetică, aminteşte cumva de lupul albastru, simbolul mitologic al mongolilor medievali.     

Mesajul poemuliu de deschidere a volumului e fără echivoc: Imperiul veghează. Ilustrat cu un poem grafic hybrid, un soi de portret symbolic al Occientului. Al treilea poem e, nici maim mult, nici mai puţin decât nucleul de esenţă a demersului poetic: Pe urmele şamanului albastru. Aflăm, n capul locului, că acesta e departe de imperiu. Se potriveşte aici versificaţia. Stroe e 4 versuri, cu rimă între al doilea şi a patrulea vers. Textul lunecă, pe nesumţite, de la descriptiv la declarativ. Cu are începe dialogul:

Am fugit de imperiu

Şi încerc să aflu a ta urmă

Cioburile inimii urlă

Risipită e, oare, în umbră?

Moddelul prosodic se repetă la următoarele câteva poeme, parcă pentry a sublinia, ca formă de ecou, rolul nodal al poemului-titlu (ca să zic aşa).

Ar fi o eroare să interpretăm volumul în cheie pesimistă. Unele expresii vag sumbre (Floare otrăvită) nu sunt decât semnul forţei şi al lucitităţii. La fel Fulger negru.

Un element original al construcţiei e legarea poemelor, prim formule de final. Sfinx se încheie cu MOARTE, apoi Poarta adevărului sună ca o continuare. 

Are colecţia de poeme o ars poetica? Da şi nu. Cel mai aproape ar fi poemul Fiu de stea.

Fost-am chip de lut cânva

Astăzi, sunt fiu e stea

Pe fruntea nemărginirii

Voi zidi lucrarea mea.

Singura rezervă faţă de această lectură ar fi cinstatarea că nu e singura semnificantă. Acelaşirol l-ar putea juca Eden (rădăcină de nemurire, edificatoare şi ermecătoare sintagmă), arm ai ale următorul poem, Et in Arcadia ego.

Pe alocuri întâlnim motive esoterice. Expresia-vers sefirotice-ntrupări templul ţi-l slujeau e reprezentativ pentru poemul Shambala. iar discursul poetic îşi maniestă versatilitatea mijloacelor. Exemplar în privinţa asta e poemul profund Rugăciune. Care, la fel ca cel citat anterior, nu sunt ărturisiri de credinţă sine, ci demonstraţii de stăpânire a unor limbaje specific, cu acelaşi rol poetic.

Autoarea glisează de la forma prosodică ilustrată în poemele de început -une se potriveşte – la versificaţia clasică. Poemul Marele hoinar e un exemplu. Tocmai aceste arpegii stilistice ar duce la impresia că nu aem de-a face cu un prim volum de poezie. Fără a fi citit volumele de proză, lectura acestuia dovedeşte un control stilistic suveran şi o opera omogenă.

Două vorbe espre grafică. Aceeaşi impresie ca ansamblu articulat. Specifice sunt personajele umane folcloric-medievale, plasate în medii simboliste şi însoţite de profile de animale negre.

Ref, lectura acestui volum ne uce la concluzia că premiul Neuma, pentru respectivul volum e proză, e unul meritat.