GENERAŢII

Azi 12 august 2024 se adună 123 de ani de la naşterea bunicii mele materne. Despre care spun, in puvlic, jumătate în flumă, că mă crescuse 75%, maica-mea ne pra având timp.

A fost al 12-lea copil, ultimul, al unei familii de mocani. Adică oameni de la munte. Satul lor, pe valea superioară a Oituzului, esa situat la 2 km de graniţa imperială. Satul vecin, dincolo de graniţă, era unguresc.

Părinţii buniii mele materne erau persoane cu oarece vizibilitate în sat. tatăl, venetic din Soveja, era notar. Soţia lui, mama celor 12 copii, era cunoscută ca ţaţa notărăşiţa. De unde, de neunde, îşi cumpărare un război de ţesut. Pe care-l ascundea în podul casei. Îi fura, cu dexteritate, bărbatului, cheile de la slijba lui, fura pecetea, pe care o punea pe 3 basmale ţesute în secret, care ajungeau peste graniţă. Unde se vindeau binişor.

Care va să zică ţaţa notărăşiţa era contrabandistă. În curăţenia firii sale, notarul habar n-a avut o viaţă de om.

Nu cred ca cititorii de azi mai ştiu ceva de Alexandru Constantinescu. Ministru de-al lui Ionel Brătianu. Purta cu mândrie şi nonşalanţă porecla Porcul. Călătorind, uneori, spre moldova, trăgea la notar. N-ar fi îndrănit notarul să-I ceară batăr o călimară de cerneală. Contrabandista, femeie iabraşă, la un moment dat l-a luat scurt: coane Alecule, am o fătucă. Să mi-o dai la şcoală. I-a dat-o. la Indtititul Oteteleşanu. Coală de menaj. Au dispărut de aproape un secol. Deh, degalitate de gen. bref, şcoală de neveste. Fătuca era copilul cu numărul 11. Sora cea mai apropiată a mezinei. Viitoarea mea bunică.

Trecu anul. Contrabandista nu s-a lăsat, la altă vizită, scurt: Coane Alecule eu mai am o fătucă. Mai avea încă 1 copii, cele mari erau maritate, cu copii, erau rezolvate.

Aşa a făcut bunica mea institutul Oteteleşanu. Păstrată, după absolvire, ca maestră. Cum ar veni ca asistenţii promovaţi la vreo catedră.

Trec peste faptele mărunte care au adus-o în funcţie de bunică a mea. Destul că soţul, inginer si, na, cum să omit, redactor voluntar la ziarul Avântul, din Petroşani, se trăgea de la sud de Dunăre. O linie de machidoni. Poate al’dată o să-l încastrez şi pe el într-o schemă. Acum subiectul e altcineva. Mă rog, doar o informaţie. Numele actorului mircea Şeptilici vine ce la expresia cei şăpte fraţ Tilici. De unde adresa actuală a blogului meu. După destule altele.

Dar străbunicii mei, oricum nu chiar fitecine, au în spate o generaţie mai importantă. Tatăl contrabandistei, bunicul matern al bunicii mele (pe care ea nu l-a apucat, decât din poveşti dn casă) fusese cioban. I se zicea în sat Taica Moşu. Unde nu prea-l găseai. Transhumanţa e meserie foarte mobilă.

Ce merită amintit e că ierna cu oile la Krâm. Crimeea, adică. Nu am date ca să ştiu dacă pe vremea când ierna, cu alţi ciobani, Crimeea era deja luată cu japca de Ekaterina cea Mare. Să nu uităm: născută prinţesă Sophie de Anhalt. Protestantă. Sau peninsula mai ţinea de Otomani. Cel mai probabil e că era deja posesiune imperială rusă.

Dar, odată luată această stare ca probailă ipoteză de lucru, ceea ce e de spus e că fiecare neam al ciobanilor care iernau acolo avea biserica proprie! Taica Moşu una creştin ortodoxă. Alte neamur aveau alte biserici. Şi impărăţiile nu se băgau. Fie muscăleşti, fie otomane. Er aun soi de drept cutumier.

Am scris astă prescurtată poveste de ziua aniverară a bunicii mele materne, dedicată următoarelor 2 generaţii care au apărut. În speranţa că batăr unul din e va repovesti povestea batăr următoarei generaţii.

Să ştie că la capătul generaţiilor, toţi se trag dintr-un cioban.