IMPERIUL CONTRAATACĂ

La 25 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990:
Asociaţii de magistraţi solicitaseră CSM să investigheze influenţa asupra justiţiei a unui interviu, dat cu nu foarte multăvreme în urmă, de ungeneral SRI, şef al direcţiei juridice a serviciului. În care acesta afirma fără echivoc: instanţele de judecată au intrat în câmpul tactic al serviciului de informaţii. Afirmaţie de excepţională gravitate în sine, dovedind implicarea programatică a unui astfel de serviciu în viaţa publică, în mecanismele instituţionale ale puterilor statului. În particular ale justiţiei. Care justiţie reacţionează prompt împotriva oricăror comentarii la abuzurile ei. 15 iunie: CSM dezbate raportul inspecţiei judiciare. Stupoare: consluzia e că SRI n-a afectat independenta justiţiei. O componentă a sistemului de forţă sare în apărarea alteia. Opinia diferită a unui singur judecător din CSM nu e nici măcar citată de mass media. Ministrul justiţiei, care a tăcut de fiecare dată când CSM a acuzat violent parlamentari care au îndrăznit să comenteze acte cu conotaţie abuzivă a unor instanţe, inclusive cea supremă, cauţionează senin decizia stranie dar coerentă a CSM.
Preşedinta ÎCCJ, participant de drept la şedinţele CSM şi unul din cei mai aprigi susţinători ai retoricii fracturate logic a sistemului de forţă, intimidase, cu câteva zile în urmă, o comisie juridică parlamentară, care delibera asupra propunerilor selectate de amendare a codului penal şi a codului de procedură penală. Coordonat, CSM, respinge modificarea acestor normative. Modificarea unor articole care dovediseră, în mai mult de un an de la intrarea lor în vigoare, substanţiale lacune în plan democratic. Punctual cel mai sensibil, propunerea de a înlocui ca motiv al arestării preventive termenul subiectiv suspiciune rezonabilă cu obiectivul probe. Subiectivitatea termenului pe care multi magistrate îl cer înlocuit deschide calea abuzurilor şi a arbitrarului în procedurile de cercetare penală. Peste oponenţa exacerbată a elementelor de acum lesne identificabile, marcate, din sistemul judiciar, intervine… nici mai mult, nici mai puţin decât vicepremierul, general cu avansare rapidă, şeful partidului balama care a făcut şi a desfăcut guverne începând din 2009 şi care a blocat abia vineri 12 moţiunea de cenzură care n-a reuşit să dărâme guvernul. Acesta anunţă ritos că va părăsi guvernul dacă se promovează pe furiş modificările cerute de praxa ultimului an. Cum adică pe furiş? Sună mai ilogoic decât argumentele Dnei preşedinte a ÎCCJ. Sună de-a dreotulo surrealist. Ca sănu mmai spunem că e un şantaj la care partidul hibrid al preşedintelui nici nu spera.
Preşedintele însuşi se referă, într-o conferinţă de presă, tot luni 15, la eşecul moţiunii de cenzură din poziţie scandalos partizană. Declaraţie de război care amplifică dubla solicitare de demisie a premierului. Nici expreşedintele nu-şi dăduse arama pe faţă după doar jumătate de an, în iunie 2005. Unde va ajunge urmaşul său? Mai exact, când va ajunge şi mai de nesuportat?
Ultima oră, pe la 16: iniţiatorii modificărilor codurilor renunţă formal la demers!
Dar, până la ora asta, mai grav decâşt toate e altceva. Mai toată lumea are imaginea unui personaj insolit: Cezar Avrămuţă, stridentul stegar dac. Trimis de poliţie la… cercetare psihiatrică!!! Majoritatea cititorilor nu cunosc semnificaţia acestei măsuri. Dar, în imperiul roşu, în anii 80, structura gulagului se modificase progresiv. Condamnările politice cu şi fără proces erau înlocuite, în proporţii lent crescute şi în cazuri alese cu precizie, în internări psihiatrice. Metodă coercitivă a tuturor sistemelor totalitare. Stalin o aplica încă din primii ani ai puterii sale personale, anii 30. Ne amintim de personajul poetului Ivan Bezdomnyi, adică Ion fără casă, în asezământul psihiatric în celebrul roman al lui Bulgakov, Maestrul şi Margareta. Din realitate, fenomenul îşi găsise loc şi în literatură. Metoda fusese firsc exportată şi în statele satelit, în coloniile politice ale imperiului roşu. Adicăşi la noi. Ei, bine, după25 de ani postdecembrişti, după mineriade, după condamnarea României la 10 ani cu executare, reacţia sistemului împotriva unui individ, la urma urmei ridicol, dar din ce în ce mai coherent, e sinistru de semnificativă.
E adevărat, individual a fost externat în aceeaşi zi, dar semnalul e înfiorător.
Ce se va mai întâmpla în următoarele zile, notabil, pentru o sinteză diagnostic, destinată a fi publicată luni 22?
Programasem penrtru luni 22 iunie analiza unui film genial. O voi amâna cu cel putin o săptămână. Exact acum un post TV vorbeşte de caraghiosul stegar dac, ştirea fiind externarea lui. Dacă structurile de putere rămân controlate de oemnii instalaţi şi fidelizaţi de expreşedinte, e de neînţeles comportarea poliţiei, subordonatădirect vicepremierului, care pare personajul cheie alo echilibrului politic basculabil. Stegraul dac e caraghios şi compromite, într-o anume măsură, prin caraghioslâcul lui, cause drepte. Dar e inofensiv. Poliţia l-a internet cu forţa la spitalul Obregia, fostul spital 9 şi l-a brutalizat pe pensionarul care nu dorea decât să-l apere. Comortament care seamănă cu brutalităţile jandarmeriei faţă de unii manifestanţi din ianuarie 2012.
Ştirea momentului, prinsă în direct, când tocmai mă apucasem să finalizez textul de faţă, e autosuspendarea premierului, pe o lună. Operat de urgenţă cu speranţa de a se externa a doua zi, e reţinut de medicii turci pentru noi investigaţii, cu recomandarea de a evita să păşească cel puţin 3 săptămâni. Sigur că armata de strânsură prezidenţială, partidul miciurinist, ca săzic aşa, hybrid penibil între partidul multitrădător şi cel exprezidenţial, va exulta în zbierete de triumph. Desigur, moemntul nu-i anodin. E chiar cald. Dar e deoarte de a fi ponderal. Ponderale sunt mişcările de eliberare progresivă ale anchetaţilor cabalei. Mafia expreşedintelui rămâne intangibilă.
Gestul premierului cam seamănă cu decizia stupidă a expreşedintelui profesor universitar de a renunţa la a doua candidatură. Ambii nu sunt, vai, luptătorii de care România are nevoie.
Nu i-i bine la vaca noastră. Vine tata cu pielea e băţ… Doamne, ocroteşte-i pe români.