Recenta carte a lui Sergiu Someşan – Aventurile unei fetiţe cuminţi, Editura Creator, Braşov, 2022 – se înscrie în zonele majore ale scriitorului. Fantasy, cu elemente de SciFi, Ficţiune politică, cu elemente fantasy/SciFi, cultivarea muzelor, cu conotaţii erotice. Scrisul scriitoruluibraşovean e marcat ubicuu, de doze variabile de humor. Aici avem humor din plin, avem ficţiune, dar deloc sau foarte depărtat politică. Dar eroina este imună la eros. Fapt aproape singular în romanele autorului.
Începutul calchiază alt început de roman. Tabloul uzual al câinelui care suferă la mormântul stăpânului. Diferenţa între cele două fragmente e în plan emotional. În precedentul, care va urmări un fantastic fin du monde secvenţa impresionează. Aici nu e departe de banal.
Fetiţa participă la înmormtarea tatălui ei. Ofiţer de carieră. Acesta îi lăsase misiunea de a începe o şcoală de karate. Chipurile pentru a-şi antrena autoprotecţia. În timp va descoperi, iar cititorul descoperă odată cu ea, un plan mai adânc. În oraş există o singură şcoală de gen. condusă de un sensei. O acceptă. Şi devine Eleva lui favorită. La timpul potrivit, nu mai devreme, maestrul de arte marţiale îi mărturiseşte că tatăl fetei ii salvase viaţa, că avea o cantitate din sângele acestuia, printr-o transfuzie salvatoare. De aici conştiinţa că Eleva îi este, cumva, fiică.
Întreaga acţiune a romanului e ilustrată de titlu. Aventurile unei fetiţe cuminţi. În seria de conflicte, exclusive cu bărbaţi, dar nu orice bărbaţi, ci in corpore ticăloşi, aceştia mor pe rând. Fie ucişi cu lovituri letale, fie învinşi cu o abilitate tactică de nebănit.
Aici intervene ficţiunea. Maeştrii artelor marţiale nu ucid. Autocontrolul lor, baza pregătirii, le cere să nu-si aplice abilităţie antrenate în mod distructiv. Putem admite că o adolescentă poate devia de la codul asimilat. Dar sensei, care-I urmăreşte mişcările, pentru a o feri de pericole, nu dezaprobă drastic faptele.
Cumva el sugerează o explicaţie indirectă. În ţara lui natală, meseria de ucigaş plătit e una onorabilă. Nu cunosc în adâncime nici codul bushido, nici funcţia social a Yakuzei, încât n-am decât să iau informaţia ca atare. Ca resort al construcţiei epice.
Numai că aici, unde fetiţa devenită postadolescentă în anii ce trec, devine ucigaş fără simbrie, ca să-l parafrazăm pe autorul Rinocerilor. De fapt un înger exterminator. Iar ultima crimă, incendierea vilei potentatului al cărui fiu fusese primul pedepsit, o face de-a dreptul sfătuindu-se cu sensei.
Un personaj care se articulează în tablou e mama fetei. După înmormântarea soţului se comportă ca o autistă. Claustrată într-un cerc de prietene, ducând o existenţă quasiparazitară. Nu-şi neglijează fiica, la vârsta când are mai multă nevoie de un pinte, o ignoră de-a dreptul. Ca pe o străină de cercul ei mizer. De fapt, o ajută inconştient. Habar n-are că funcţia parentală fuseese asumată se maestrul de arte marţiale. Dacă n-ar fi fost o fetiţă cuminte, nu exclusive ca urmare a educaţiei quasispartane a maestrului. Ceva venea din ea însăşi. Şi nu vedem aici urmele influenţei tatălui pierdut la o vârstă critică. Vedem rezistenţa nativă la toate formele de corupţie pe care le observăm în realitate. Ca resort, cât nativ, cât antrenat, al devenirii ei ca anticorp social feroce al acestei corupţii.
Una peste alta, dincolo de humorul eclatant şi corosiv, romanul e o fabulă. O fabulă ironică, savuroasă, dincolo de humor. În care scriitorul pare a-şi fi găsit vocaţia. Mai încercase el ceva de departe asemănător în Qbix. Dar fondul moral e aproape acoperit de construcţia flamboyantă.
Am mărturisit, în cronici ale altor romane, că prefer de departe, la Sergiu Someşan, construcţiile political fiction. Dar preferinţa asta e pur subiectivă. Şi nu mă împiedică să analizez mecanismul scriitoricesc. Un exemplu. Titlul Cum fac dragoste taurii nu mă atrăgea. Deşi parfumul comediei se simţea de departe. O precizare punctuală, într-un dialog personal, mă trimite la lectură. Îi va veni timpul. Încă nu ştiu când. Oricum după Arma noastră este timpul. Care pare să trimită la mai vechile ficţiuni politice bazate pe solidificarea timpului. Vom vedea. Oricum, de n-aş contracta mai multe propuneri de lectură care aşteaptă rapoarte de lectură, la cât scrie Sergiu Someşan mi-ar fi de ajuns să citesc.
Related Articles
No user responded in this post