O STRANIE POVESTE BIS

Am aflat de decesul lui Alain Delon pe la mijlocul dupăamiezii, din blogul lui Liviu Antonesei. Îmi spune Felicia că ştirea se dăduse dimineaţa la 8. Dar datae 18 august. Deci ieri. M-am mirat. A fost orafoarte matinală, sau chiar nocturnă? Oricum evenimentul era aşteptat de ceva vreme.

Ştirile vorbeau despre un conflict între cei doi fii, pe de o parte şi fiică, mai tânără decât ei, pe de alta.

Ştirea de ieri vorbeşte de favorizarea testamentară a fiicei, în devavoarea fratilor ei. Care fraţi ar fi contestat starea mentală precară la intocmirea testamentului. E îndoielnic ca un testament să fie legalizat fără o examinare medicală riguroasă.

Dar alt aspect e cel care-mi devine decisiv. Actorul ar fi dorit, legal, să fie înmormântat pe terenul ultimei sale locuinţe, aproape de mormintele propriilor câini.

Ei şi aici suntem atraşi de poate cel mai impresionant film în care jucase. Le Toubib. Făcut în 1979. Văzusem filmul pe la începutul anilor 90, pe un post românesc TV. Spuneam, în timp ce-l căutam, că Alain Delon îşi joacă propria metaforă. O cronică reluată în 2016, pentru o carte de cinema, rezervată pentru festivalul TIFF, cerea oarecum altă viziune. O analiză pe baza memoriei. Cu rezerva că o eventuală revedere, după alţi 20 de ani, ar presupune altă modificare.

Dar…

Dar personajul din film e părăsit de soţie. Se desparte de cele două fiinţe care-I rămăseseră apropiate, o soră şi prorpiul câine, apoi fuge, se refugiază într-un spital de campanie. Căci Europa de în război.

Întâlneşte o fiinţă diafană, asistentă medicală şi mizează un nou echilibru pe noua relaţie. Fata era muribundă, fără a o şti. Şi e ucisă de o maşină infernală de care mediul războiului e plin. Suferinţa de a fi fost părăsit de soţie e neglijabilă faţă de aberaţia noii lovituri. Personajul încremeneşte în stop cadru, precum în filmele de tinereţe, când murea spectacular, stârnind cascade de lacrimi în sălile de proiecţie.

Actorul a mai făcut destule filme ulterior acestuia. Ba chiar, în Le chien (1962) joacă rolul unui bărbat puternic legat de prietenia cu câinele său.

Wikipedia face o listă de 10 filme de maximă importanţă din cariera actorului. Majoritatea foarte cunoscute. Le toubib lipseşte.

Dar dorinţa celebrului actor de a fi înmormântat în pămândul unde-I zac proprii câini nu e doar semnificarivă. Profilul psihologic al personajului, medic militar, chirurg ambulant în plin război mondial e mai apropiat de firea actorului decât în filme mult mai cunoscute.

Am intitulat cartea scrisă pentru ediţia 2016 a TIFF cu o formulă pusă în circulaţie de patriarhul cronicii româneşti de cinem, D. I. Suchianu: Ȋn căutarea poveştii bis. E povestea care, în cepe în mintea spectatorului când iese din sala de proiecţie. O continuare a poveştii derulate pe ecran.

Ei, bine, hotărârea lui alain delon, de a fi înmormântat alături de câinii săi e o veritabilă poveste bis la filmul LeToubib. Care nu e socotot de Wikiedia, deci de critica globală cinematografică a făcea parte din cele mai importante 10 filme din cariera actorului.