Am învăţat să citesc pe la 5 ani, pe două cărţi, din blblioteca familei (întemeiată de bunicul matern – de care m-au separat 6 ani ca să-l pot întâlni în direct): “Balade vesele şi triste + Parodii originale”, de Tpîrceanu şi un volum de legende eroice de Alecsandri.        Dar prima carte, “Insula misterioasă”, de […]

Continue reading...

Ochii de peruzea mă priviră cu ceea ce părea un început de înţelegere. Mi-am amintit că, de fapt, nu-i ştiu titlul. E o “De-a lungul, în comuna…” drakku ştie care, o cânta odată Pavel Tornea la oboi şi am făcut, altă dată, din ea, leitmotivul unui spectacol – feerie, intitulat “Du-te, dorule, du-te, călătorule“. Dar […]

Continue reading...