- Îi admiri pe bonzi, dar nu te poţi îndrăgosti decât de nelinişte.
- De la Robin Hood – eroul, la Robin Hood – tehnică de furt din bancomate. Evoluţie? Involuţie?
- 2011: un secol şi jumătate de la înfiinţarea ASTREI, opt secole de la sfinţirea noii catedrale Notre Dame din Reims. Borne ale nesfârşitului drum împotriva entropiei istoriei?
- Legile lui Murphy funcţionează cu precădere în câmpul aceluia care le cunoaşte mai bine.
- De ce grecii, doxarii, au trei verbe, philei, agapai şi eromai, iar francezii au doar aimer? Poate pentru că în franceză magnet se spune aimant? Care dintre cele două culturi e mai aproape de sintagma Dumnezeu înseamnă iubire?
- Cum se poate transforma efemeritatea în eternitate?
- Spune şi, ori de câte ori e loc, în loc să spui sau.
- Istoria a validat multe forme de salut. Chiar salut înseamnă sănătate. Maghiaro-ardelenescul servus înseamnă serv, nu sclav. Echivalent cu dispărutul votre serviteur. Shalom şi salam înseamnă pace, în două limbi semitice. Dar salutul complet e Shalom Aleichem/Salam Alekum. Pace tuturor. Am auzit salutul doamne-ajută. De ce oare salutul ideal, cel anglosaxon, înseamnă ce mai faci? Iar răspunsul ideal e ce mai faci?
- Dialectica e aproape universală. Ea se opreşte doar în pragul conceptului triadic: substaţă/câmp/informaţie, adică tatăl/fiul/sfântul duh. Pe când dialectica aplicată sistemului electoral? Revenirea, pe un plan superior, a votului censitar, pe criterii la zi.
- Memoria se asimetrizează pe măsura decrepitudinii. E, aici, o şansă de a-ţi recupera vitalitatea, licitând vârsta de aur a copilăriei? Se poate extinde fenomenul, dacă există, de la individ la societatea umană?
- Celebra frază întoarce şi celălalt obraz nu are decât o singură interpretare rezonabilă. Gestul nu are sens decât în măsura în care poate provoca paralizia agresorului.
- Omul este măsura tuturor lucrurilor – spuneau grecii. Dar care e măsura omului?
- Dragostea e o boală, începe să circule un presupus diagnostic medical. Nu-i decât dovada că, atânt zvonerii, cât şi răspândacii, nu înţeleg că iubirea e (o şansă de) mântuire.
- Poate că cel mai convingător argument că omul e cel ales, să fie faptul că frumuseţea armonică a naturii nu-i e decât lui accesibilă.
- Ce deosebeşte omul de celelalte animale? Liberul arbitru, se spune. Creaţia mentală precedentă celei materiale, se mai spune. E adevărat. Cum încă alte câteva deosebiri sunt adevărate. Esenţial mi se pare, însă, că omul e singurul animal care amână deliberat.
- Între gândirea asiatică şi cea euroatlantică există o complementaritate. Originată din complementaritatea raportului individ/colectivitate. Deşi grecii, de la care se trage întreaga civilizaţie iudeo-creştină, n-au apărut din spuma mării, ei au introdus concepte care au devenit coloanele templului nonasiatic. Primul este, cred, sesizarea, dialectică, a dublei naturi a omului: filosof şi fiară. Faţa de fiară a medaliei se datoreşte principiului biologic ontogenia repetă filogenia. Avem, cu toţi, un cortex, dar şi un creier de reptilă.
- Când îl va găsi Hawking pe Dumnezeu?
- Conceptul de funcţii infinit discontinue s-a născut într-o minte de matematician, sau una de scriitor?
- Cine poate duce până la consecinţa logică înfricoşătoarea povestire a lui Karinthy Frigyes, Moartea hipnotică? Un critic literar, sau un matematician? Nici unul. A dus-o deja un filmaci.
20. Literatura este laboratorul ideal.
No Responses