MAESTRUL ȘI MARGARETA

Mikhail Afanasievici Bulgakov, scriitor sus în anii 40-50 ai secolului trecut, a scris prozӑ, teatru (Roman teatral) și multe altele. Dar piesa sa de cӑpӑte capodopera “Maestrul și Margareta””, un roman complex, structurat în 3 pӑautonome, montate cinematografic în segmente.
În prima scenӑ, doi oameni șed pe o bancӑ, înttr-un parc. Numit Lacurile patriarhului. În stanga, pe bancӑ e președintele Massolit, o organizație a scriitrilor care scriu pentru popor. Numele sӑu e Mișa Berlioz. Al adduce critic celui din dreapta, c aruia I se ceruse sӑ scrie un poem despre Isus Crstos. Observația critic e cӑ în poem Isus apare ca un om viu, chiar dacӑ e critica complet. Ivan, aici e greșeala ta, tul faci un om viu și ar fi trebuit sӑ reiasӑ cӑ Isus n-a existat, e o invenție religioasӑ.
Aflӑm cӑ pseudonimul poetului e Ivan Bezdomnîi adicӑ Ivan fӑrӑ casӑ. Bine, o sӑ refac poemul. Ei și atuncu Pre un personaj îmbrӑcat în negru, cu un ochi verde și unul negru, cu pӑrul negru, care intervene în discuție: Ïsus a existat, l-am cunoscut. Cei doi îl cred nebun. Cum, aveți douӑ mii de ani? Am mai mulți ani decat credeți, l-am cunoscut și pe bӑtranul Immanuel. Nu, se eneveazӑ poetul, omul e stӑpanul existenței. Nu, nu este. Eu fac pariu cu dumneavoastrӑ cӑ domnu, cum ați sous, Berlioz, va muri în cateva minute? Cum??? Cine – va ucide? O komsomilistӑ Uite., a iși din pparc și va luneca pe ulei și-l va cӑlca tramvaiul. Vatmanița e komsomolistӑ a cumpӑrat deja sticla de ulei de floarea soarelui, îl va vӑrsa, Berlioz va ieșidin parc, la luneca pe uei iar tramvaiul îî va dsprimde capul de trunchi. Vatmanița e komsomolistӑ.
Spre uimirea și groaza poetului, lucrurile se petrecurӑ intocmai!
Secvența urmӑtoare se petrece la restauranul scriitorioor membri ai Massolit si membri de sinticat, numitӑ, nu e clar de ce, Casa Casa Griboedov. Lux, mzncare bunӑ, preparate pe mӑsurӑ Aici satira scriitorului începe sӑ se manifeste. Știrea explodeazӑ. Capul lipsit de trup al preșentelui Massolit, Berlioz, apare fantomatic. Ne așteptӑm ca un comite de conucere sӑ decida asupra ce-I de fӑcut, dar scena se schimbӑ radical.
Într-un demisol, un om modest, cu o tichiuțӑ broditӑ pe cap scrie. Un roan despre Pilat din Pont. E refuzat de toți editorii, panӑ ce unul publicӑ un fragment. Critica sare, acuzӑ editorul, cere distrugerea manuscrisului Cel ai vehement e criticul Latunski, sӑ nu uitӑm numele. Scriitorul se plimba într-o dupӑmasӑ pe o stradӑ. Intalnește o femeie tristӑ cu un buchet de flori galbene. Nu vӑ plac florile mele? Mi-ar fi plӑcut trandafiri. Femeia aruncӑ florile. Mi-am spus cӑ dacӑ nu întalnesc azi pe cineva mӑ sinucid.
Revenim la momentrul din demisol. Trebuie sӑ termini romanul, ințelegi?
Iar schimbare de plan. La teatrul de varietӑți apar afișe de spectacol. Astӑ searӑ profesorul Woland oferӑ publicului moscovit in spactacol de magie neagrӑ. Ne amintim cӑ personajul ciudat care apӑruse pe banca celoor doiu avea un inel ca o pecete, pe care era un W. la teatru e harababurӑ, nimeni nu știe unde e contractual cu profesorul Woland.
A doua zi e debandadӑ pe strӑzi, femei dezbrӑcare fug pe strӑzi, cele “cumpӑrate”nu existӑ, iar îl locul bancnotelor de 10 cernoveți e hartie. Șoferi de taxi își socotesc pagubele și așa mai departe. Sunt paginile cele mai reușite ale romanului, depӑsint de ici pe colo comicӑria precedenților ILF și Petrov.
Spectacolulde magie s-a încheiat, grupul lui Woland ocupӑ apartamentrul în care locuis Misa Berlioz. Suita lui Woland cuprinde personaje noi, Azazello, Abadonna, Ditijorul de cor, motanul Behemot și Hella. Cititorul e fӑcut atent cӑ suita e diabolicӑ. Dar Azazello intrӑ pe fereastra Margaretei (sic) Nicolaevnași o invitӑ la balul lui Woland. Pentru a fi invizibilӑ în zbor trebuie sӑ se ungӑ cu o usoare dintr-o cutiuțӑ. Binevoiește Margareta Nikolaevna sӑ accepte invitația?
E momentul sӑ precizӑm cӑ Margateta ocupa un aparamennt luxos, în plin centru, soțile ei avand o funcție mare la o uzinӑ. Noi, cititorii, știm deja cine era Margareta. Cea care isistase ca aucrul romanului despre pilat din Pont, pe care ea îl numește Maestru.
Dar Maestrul descurajat, aruncӑ în focul din demisol, ultima dactilogramӑ a romanului…
Balul se desfӑșoarӑ în… acel apartaasratӑ imeent ocupat de suita lui Woland, dar aastrul de vecin de camerӑ cu bietul Ivan Bezdomratӑ imens. N-o sӑ-l descriem. Revenim la discuția pe care Pilat din Pont, procuratorul Iudeii, îl purtase cu personajul numit Yeshua Ha nozri, și pe care, la cererea sinedriului (conducerea preoțimii din Yerushalaiym, în condamnase la moarte. Despre asta era romanul Maestrului.
Dupӑc e Margareta își joacӑ perfet rolul de amfitrioanӑ a balului lui Woland, acesta vrea sӑ o rӑsplӑteascӑ. Vai, nu mai existӑ romanul mastreului, l-a arucat în foc. Atunci woland pronunțӑ celebra replicӑ “manuscrisele nu ard”.
Dar Maestrul e vecin de camarӑ cu bietul Ivan Bezdomnîi, într-un ospiciu. Discutӑ mult într ei. A trecut o sӑptӑmna de la apaiția lui Woland, suit ava pleca. Ivan aflӑ cӑ veninul sӑu de camerӑ nu mai e. îmreunӑ cu Margareta au plecat cu suita lui Woland. Care se dovedește a nu fi avut un rol diabolic. Toți pleacӑ într-o noapte pe furtuna, iar pe razele lunii pӑșc alӑturi Cel numit Yeshua. Romanul de încheiat. Ultima fraӑ a romanuoui și a romanului este: Procuratorul roman, cavalerul Pikat din Pont”