Dupӑ prima sesiune de examene ale anului întâi de facultate, în vacanța din orașul unde locuiam atunci am gӑsit o carte interesantӑ, cumpӑratӑ de mama mea. Tilu interesant, autor necunoscut. Frumusețes pietrei nevӑzute. Autor Leonida Neamțu.
Conținutul romanului – foarte interesant. Scris la persoana întâia, eroul – un actor debutant. Atmosfera sugera Clujul. Ceea ce va urmӑ sӑ fie confirmat. Eoul împӑrțea un apartament de bloc cu un prieten, care lucra la muzeul de istorie al orașului î urmӑrea legenta unui ipotetic meșter din trecut, care ar fi sculptat o operӑ numitӑ Frumusețea. Pe parcusr se adauӑ alte personaje: un marinar pensionar, care-și dӑ numele bizar Salamanca (numele îl vom reîntâlni în alte scriei ale autorului), un poeși o tânӑrӑ studentӑ, pe nume Dagmar. Aceasta va povesti ulterior actorului cӑ în legenda familiei sale, tot la 3 generații, apare câte o femeie frumoasӑ, iubita unui meșter necunoscut.
Romanul e scris agreabil, sprințar, bun pentru o vacanțӑ de iarnӑ. Evident, în final, pe care nu-l voi relata, sculpturӑ va fi gӑsitӑ într-o subteranӑ, iar fata îî va relata acorului, de care se apropiase, cӑ într-adevӑr semӑna cu sculptura. Evident, nu lipsește o deligatӑ și aponderalӑ poveste de dragoste între cei doi tineri.
Am uitat de roman, dar cum cӑminul suden tesc era la doi pași de facultate (travesam doar strada), iar pe colț era o librӑrie, anii urmӑtori am cӑutat și gӑsit alte cӑrți ale autorului. Împreunӑ cu un priete, coleg de an, care a început și el sӑ colecteze alte cӑrti ale aceluiaș autor. Ne denise cunoscut și i-am savurat stilul. Știam cӑ scriitorul e redactor la o revistӑ clujeanӑ.
În acea vreme, epartizarea absolvenților de cacultate se fӑcea centralizat. În iulie 1970, toți ablovenții facultӑților de fizicӑ și de Chimie unoversitarӑ s-au adunat la… Cluj. Împreunӑ cu prietenul meu, însoțit de a absolventӑ de chimie, în cele 3 zile, dupӑ repartizare, al luat drumul redacției revistei clujene, am întrebat de nume, autorul a coborât amabil, știa cӑ e cunoscut, ne-a invitat la o bere și am povestit. Prietenul meu și cu mine am venit cu tltimele cӑr ti, diferite, am cӑpӑtat autografe cu dedicații. Din pӑcate exemplarul meu îl pierdu un bun strângӑtor, dar același volum, cumpӑrat ulterior, e acum alӑturi de mine în timp ce scriu.
Nu noi înșira titulrile cӑrților lui Leonida Neamțu. Le am pe toate în bibliotecӑ, Am oferit unele și saltor prieteni.
Pe scurt, scriitorul s-a nӑscut în 1938, la Soroca (azi în Ukraina), înttr-o famile de invӑțӑtori. Evident, în 1940 au ajuns în România, apoi la Cluj, unse scriitorul a petrecut toat viaț și und l-am cunoscut și noi. A decetat în 1992. Treculterior prin Cluj, nu l-am mai întâlit dat șștiam cӑ e cunoscut, am trecut pe lângӑ locuinîntr-l lume presupusӑ mai bunӑța lui. A fost scriitorul meu preferat, desigur minos, car cu o reverberație recunoscuta și de alti prieteni cititori. Prietenul meu a plecat într-o lume presupusӑ mai bunӑ in ianuarie 2005.
Anul ӑsta o editurӑ bucureșteanӑ, al cӑri nume nu se cere pomenit, și-a asumat reeditarea unor cӑrrți ale lui Leonida Namțu, Scriu acestea cu bunurie, observând, pe net initive cestei edituri. Am vizionat interviuri cu redatorul care rӑspunde de seria și cu persoane cunoscute.
19.10.2006
Categories:
No Responses