POVESTE

Cele de mai jos sunt pur și simplu ficțiune. Nu se potrivesc cu nimic, nu trebuie cӑutate conexiuni. Erouii sunt 12 tineri, locuind într-un oraș cu cel mult 8-9 mii de oameni, undeva în câmpie, în zare e un lac întins. Undeva se bӑnuie o insulӑ.
Sӑ-I numim pe cei 12: Romeo și Alexandra, Paul și Francesca, Victor și Maria, Dan și Dagmar, Eugen și Violeta, Virgil și Ioa na.
Într-o zi primesc un mesaj pe internet. O voce necunoscutӑ îi invitӑ pe toți la o petrece pe acea insulӑ, de care ei nu știu. Nu au automobile, nici bicilete, necum cai Ce sa caute caii în c âmpie? O iau pe jos. Laul e departe, oricum nu are nume. Ajung, obosi ti, a doua zi dimineațӑ. La malul lacului îi așteaptӑ niște bӑrci. Se urcӑ, doi câte doi, duși de un barcagiu. Drumul cu barca vâslita nu e sponic. La mai ia o zi.
Insula, pe care abia acum o v ad și pe care n-o bӑnuiau e mai micӑ decâte se aștepau, trebuie sӑ urce. Sus, la cota maximӑ, nu, mu un castel, ci o terasӑ cu mese și scaune. Exact douӑsprezece. Nu, cufra mu e lautӑ din Ilf și Petrov, e fantezia autorului acesor rânduri.Pe fiecare din cele șase mese, în loc de farfurii, sunt sfeșnice duble cu lumânӑri în ele.Vocea necunsoscutӑ le spune cӑ trebuie sӑ le aprindӑ. Dar nu cu brichetele, niici cu chimbiturile, ci doar rostind o incanție. Dar nu știu ce sӑ spunӑ. Vocea necunoscutӑ psalmodiazӑ un text în versuri. Nu le voi cita. Lumânrile se aprind, flӑcӑrile lor urcӑ și se unesc deasupra. Tinerii sunt impresionați, tac. Unui din ei, un bӑiat, rupe vraja. Bun, dacӑ a fost ceva real cum ne întoarcem. Prietena lui rӑspune calm. Pe aceeași cale. B arcile ne vor aștepta, vo acosta pe malul lacului, vom ajunce în câteva zile acasӑ. Dar ce vom avea de fӑcut?
Simplu, spun eu, autorul. Sӑ povestiți ce s-a întâmplat. Fӑrӑ explicații. E adiata cititorului sӑ ia cele de mai sus a atare. E o glumӑ a autorulului. Nu! E doar relatarea unui vis al acestuia…
12 octombrie 2026.