Înainte de 1964, când am intrat în facultate, studeții petrceau o zi pe sӑptӑmâna, câteva ore într-o unitate militarӑ, unde le se predau noțiuni teoretice. Apoi vara, în vacanța mare, o lunӑ în aceeașu unitate militarӑ, o instrucție superficialӑ.
Din 1964 legea s-a schimbat. Pentru o vreme. De-a lungul facultӑții nu mai aveai nici un contact cu sfera militarӑ. Stagiul militar devenise unul de 6 luni, Dupӑ intrarea în serviciu. Lucrân d in cercetare, ca absolvent, am reușit sӑ amân câti va ani încorporarea. În septembrie 1973 am fost trimis la una din cele 3 școli militare de ofițeri de rezevӑ. Nu cunosc ce s-a întâmplat la cea din București și cea din Bacӑu. Eu am fost trimi la cea din Radna-Lipova (localitӑți pe ambele maluri ale Mureșului) de fapt unitatea era în orașul Radna.
Am ajuns, în noaptea de 23/24 septembrie 1973, în gara Radna, aproape de Arad. Acolo erau 2 batalioane, eu am fost repartizat la batalionul de infanterie. A fost cea mai distractivӑ perioadӑ din biografia mea. Plutonul 13 din Compania 1.
Din prima dimineațӑ pestri tӑ, în care întreaca curte a unitӑții pӑrea un covor zumzӑitor, o figurӑ s-a distins Tuns zero, cu mustӑcioarӑ și un debit verbal de crainic radio, și-a declinat numele: Radu Țuculescu. Redacor la stațiunea de Radio Cluj. Ne-am împrietenit în câteva zile, iar prietenia a durat pânӑ acum 2 ani, când a plecat într-o lume mai bunӑ. A debutat în literaturӑ în februarie 1978, apoi nu s-a mai oprit din scris. Dar acest text nu despre el, ci despre cele 6 luni petrecute în acea unitate
Voi puncta doar câteva amӑnunte pitorești din acele 6 luni. Pânӑ la depunerea jurӑmântului miltar doar am fӑcut execiții de luat linia de ochire. Armamentul indivitual era cunoscutul AKM, care se numea oficial pistol mitralierӑ.
În primele zile s-a organizat o prezentare a armantului, fiecare reper era însoțit de fraza repetitivӑ “produs al industri socialiste a țӑrii.
Compoziția batalionului de infanterie presupunea o majoritate de ingineri agronomi, medici veterinari, profesori de educație fizicӑ și indivizi risipiți, ca mine, fizician. Compoziția era riguros stabilitӑ, atâția maghiari și atâția memebri de pardit in fiecare pluton. Cu excepția unui ploton la altӑ companie, compus exclusiv din membri de partid.
O primӑ experiențӑ personalӑ pe care o țin minte pânӑ azi. Convotat de un subofiteer sӑ-l ajut, prin prisma meseriei, sӑ-l ajut la întinderea cablorilor telefonoce în poligon, pentru tragerea demostrativӑ, omul mӑ trimit dupӑ un trupete care fӑcea o armatӑ ușoarӑ pe baza unor prezumptive pile, într-o camerӑ din cazarmӑ, Vino repede, i-am spus, tablagiul mӑ așteaptӑ sӑ intindem cӑblӑria telefonicӑ, sӑ nu se enerbeze comandantul unitӑții. Individul n s-a mișcat din pat și a replicat: dom elev, degeama aveți care, nu știți cӑ în armatӑ ordinul se excutӑ când AI timp?
Mici potrete de militari: locotenetuntul care comanda plutonul, 27 de ani – vâsta mea de atunci. Întrebat de colonelul care prezida cunoașterea plutonului, avu prezența de spirit sӑ raporteze: sunt locotenetul… comandant al plutonului 13, compania 1, cu un efectiv de 10 de elevi, 3 absenți azi… Și numit imediat 3 nume pe care le vӑzu din pluton, știind cӑ e necontrolabil.
O figurӑ plinӑ de pioresc era cӑpitanul, înalt de 2 metri, cu un limbaj prietenos. Peste ani, am aflat de la Radu Țuculescu, care vizitase unitatea la al cӑrei panou exa expus primul lui volum (Portocale și cascadori, editura Dacia 1978) cӑ bunul cӑpitann, care nu avea nici treabӑ cu armata, fusese pur și simplu dat afarӑ din armatӑ. Smpatia noastrӑ pentru el în cele 6 luni avea rost.
Viguri de locotenent colonei care ardeau gazul n-am de gând sa descriu. O figuӑ apare avea un maior, comandantul politic al unitӑții. Odatӑ, la un curs despre munca politicӑ în armatӑ m-a întrebat ce-as face dacӑ mi-ar da o misiune. Am improvizat, a fost mulțumit, apronunțat reglementar. Voi da ordin locotenentului tӑu sӑ te scoata douӑ sӑptӑmâini din programul de instruc tie sӑ pregӑtesi emisiunea. Îmi vei preda manda magneticӑ s-o ascult. M-am distrat improvizând iar la o sӑptӑmânӑ mi-am auzir cele 17 minute. Vocea mi-a fost recunoscutӑ de unui din cei cu care tr aism drumul în acceleratul Bucureși arad la venire.
Dintre colegii maghiar mi-a fӑut plӑcere sӑ cunos un bӑiat delicat, care m a c autase pentru a se prezennta într-o româneascӑ impecabilӑ, cu accentul bine cunoscut mie: Numele meu este Zepetzaner Eugen și sunt muzeograf. Va ramâne singurul nume precizat și singurl portret individual.
În primӑvara lui 1974, cânt Turcia atace nordul ciprului toate unitțile militare din România au pareat o stare de alarmӑ, ni s-a întâexiat plecarea cu 2 sӑptӑmâni Dӑtusem exaenele, teorie și câmp, eram avansați. Acest din urmӑ timp l-am ajutat peprietenul Radu Țuculescu la redactarea revistei unitӑțîî. Revista o am și acum.
Așa am devenit sublocotenent de rezervӑ. Cum asta s-a petrecu între toamna lui 1973 și primӑvara lui 1974 nu mai zist în nici un document mitar, la 80 de ani.
21 septemrie 2026
Categories:
No Responses