CEI CARE DANSEAZĂII

Întârzierea cu care scriu despre acest volum face să încep tocmai când autoarea, care explica în primul text, intitulat începem, conceptul de Neuma, apariţia, în curând, a unei a treia componente. Va să zică Editura, lansată în 2014,

100 Reloaded. Un eseu stricto sensu, deducând/definind datoria social a scriitorului. Team prelungită coherent şi consecvent în eseul următor: Măcar scriitor. Apoi replica, uzitând de un titlu perfrastic: unde ne sunt cititorii. Nu se poate emiţători fără ţinte.

O privire senină erezervată speranţelor purificării aduse de centenar. Apoi – de la Centenar la Millenials şi mai departe. Generaţia pe care americanii o numesc Millenials nu mai spune The world is not enough, ci the reality is not enough.

Însemnare a călătoriei spre est. Rareori, având ocazia unei perifraze, autoarea o ocoleşte. Titlul trimite la opul lui Dinicu Golescu. Experienţa contactului cu capitala provinciei Sîciuan (teritoriu care pe citator îl trimite la Brecht) e comunicată pornind de la un exercitiu de imaginaţie propus: de a înlocui conceptul de natură cu cel de călătorie. Nu cred să existe vreo carte de călătorii care să nu fie nativ compatibilă cu această idee. Iar autoarea se dovedeşte un asemenea călător educat.

Eseul cu titlu şugubăţ, Oglindă, oglinjoară, se dezvăluie a fi o profundă meditaţie, expusă pe un ton discret vesel.

Un altfel de curs de miracole. În momentul confruntării cu golul, omul citeşte. Editorialul e un minunat poem meditative închinat cărţii. Meditaţia se continuă, cumva pe alt plan, în textul Realităţi prozaice.

Arbori şi reviste. Pornind de la un surprinzător al unei profesoare de ecologie, care demonstrează intercomunicarea arborilor într-o pădure, autoarea afirmă, cu răspundere, rostul revistelor culturale.

Floare la butoniera. Este scriitorul român asa ceva?

O altă oră albastră. La împlinirea a doi ani ai revistei NEUMA.

Divinităţi periferice: autoarea numeşte astfel autorii unor cărţii care nu au ajuns încă la cititori.

Cei care dansează. În paginile preliminare e un citat al lui Nietzsche: Cei care dansează sunt consideraţi nebuni de cei care nu aud muzica. Articolul încearcă o explicaţie.

Saga. Cântec despre viaţă şi oameni. Cred că nu toţi putem să ne dedicăm viaţa Bisericii ori aproapelui, dar putem să ne dedicăm slujirii aproapelui…

Urzeala vremurilor. Ce am înţeles, dincolo de orice dubiu,din lecţia Coronavirusului e că nici un stat… nu a avut capacitatea de a gestiona această pandemie şi efectele ei.

Noile Alexandrii. Arderea pe rug a cărţilor a fost un mijloc privilegiat de impunere a unei noi viziuni… totuşi progresul nu a putut fi stopat.

Dacă într-o noqpte de iarnă un cititor… un remember al drumului trandafirului NEUMA.

Appassionata. Coincidenţa stranie face – precizează autoarea – ca azi, 25 decembrie, când scru aceste rânduri se împlinesc 100 de ani de la premiera, la praga, a piesei Rossumovi Univerzalul Roboti, scrisă de Karel Čapek…

Reparaţie cu aur. O reverenţă argumentată la adresa Uniunii Scriitorilor din România.

La Calu’Troian. Pentru a multa oară, dece scriem?

România. Educată? Articol care ar fi trebuit multiplicat cu un cor de voci.

Bref, una peste alta, iată că una din raţiunile de a fi ale revistei NEUMA se vede a fi o colecţie a editorialelor. Dedicată profesionist trinităţii cartea, scriitorul, cititorul.

Acum aşteptăm ca prin Gazeta NEUMA se împlineşte o nouă trinitate. Ce bine că am întârziat atâta să sciu despre carte…