CRĂCIUNUL SIMBOLIZANT

Preotul, poetul, prozatorul, eseistul Dumitru Ichim, doctor în teologie, este o personalitate importantă atât a comunităţii românilor ortodocşi din Kitchner, Ontario (Canada), cât şi a mişcării literare dintr-o arie mai largă a românilor canadieni.

Până în 1989 bibliografia sa cuprindea 12 volume de poezii şi eseuri. Cele publicate ulterior, neînregistrate în pagina biografică accesibilă, coroborate cu activitatea lesne vizibilă, dau de presupus că numărul volumelor sale publicate e cel puţin dublu.

Demersul de faţă se restrânge la volumul Infinitul dormea în braţele mele, produs deEditura israeliană SAGA, în 2021, sub îngrijirea poetului Adrian Grauenfels. Volumul cuprinde două părţi. Prima, Petala infinitului, aparţine regretatei poete Florica Baţu Ichim, soţia coautorului, iar a doua, fără un titlu separat, e o meditaţie lirică de Crăciun.

Coperta şi ilustraţiile color sunt semnate Karmen Zaharia.

Ordinea coautorilor n-are deloc de=a face cu idea de ladies first. Căci poemele Floricăi Baţu Ichim se constituie ca o introducere naturală a discursului liric. Petala infinitului poate fi considerate fie un lung poem compus din flori lirice, fie o colecţie de micropoeme. Asta doar dacă se doreşte o analiză structural. Personal prefer lectura cu ochii închişi. N-am întâlnit până acum o transfigurare meta-metaforică, o poetizare vibrantă a experienţei naşterii – ca act de cunoaştere.

Nu mai privesc. Oricum nu pot să înţeleg. Închid ochi. Şi pentru o clipă mi-e frică: poate pântecul meu, în amestecul de ape şi luturi Dumnezeu repetă facerea lumii.

…

În timpul trecut e timpul prezent – şi invers, şi invers – dar cine mai ştie? Chipul lui Iisus rămăsese răstignit în icoană – în icoana aceea scumpă. Dar a spus El odată ceva şi eu nu mai ştiu – nu ştiu ce se-ntâmplă, nu mai pot să ştiu când a fost asta… Şi privirea lui Iisus din icoană, din icoana aceea scumpă, şi fiul meu cerându-se spre ea şi braţele mele… Nu mai ştiu când a fost, dar a fost, este, o fi – nu mai ştiu, nu mai ştiu… …”Lăsaţi copiii să vină la mine!” …şi braţele mele ducându-l, aducând.

Un volum întreg dedicat Crăciunului oferă, apoi, părintele Ichim. O raritate. Formal e vorba de Crăciunul anului 2021. Dar e numai un pretext. Sub care poetul comunică o stare de meditaţie. Pe marginea nostalgiei mediului natal (evocat prin imaginea punctuală a Văii Uzului (dacă cititorul nu uită că poetul e născut la Dărmăneşti).

Maica Domnului, un simbol arhetipal al spaţiului natal e, în versurilerăsucite, icoana unei mame-colind. Piruetele poetice ameţitoare fac să danseze tabloultradiţional. Nu doar colind, ci Născătoare a Luminii.

Poetul nu-şi uită rădăcinile. Spaţiul existenţei îndepărtate e plin de nostalgia acestora. Se vede pe sine, când era numai Mitrel, până ce va trece prin poarta Marelui Colind. E doar una din numeroasele duble, simultane, sugestii. Semănate de-a lungul paginilor. Dublul înţeles e o unealtă proprie.

Împart şi eu comentarea tehnicii prosodice, al cărei loc ar fi, gospodeşte, separat. Căci poemul însuşi, intitulat inteligent şi sugestiv, e pus în valoare şi de prosodia aparte. Metrica păstrată da capo al fine, cu semirimă, pe versurile 2 şi 4. E centrul de greutate al volumului? E doar unul dintre acestea. Partea coautorială asumată de dumitru Ichim e abil structurată, în jurul unor momente de maximă elocvenţă lirica. Policentric, aş spune.

Floarea de foc e un obiect poetic-prozaic quasiubicuu. Poemuul eponim îi dă identitatea, aici narativă, a fetiţei ce trimite la personajul lui Andersen inversat. E urzică iradiind căldura tradiţiei. Iosif o numeşte de-a dreptul Crăciuniţa, când îi spune Te-aşteaptă Pruncul Sfânt să-L încălzeşti – Floare de Foc şi Floare de Crăciun.

… În noaptea de Crăciun nimeni n-asculte

Ce animalele vorbesc

Lăsaţi să se asculte numai corul îngeresc – e îndemnul auctorial, rezumat esenţial al întregului discurs.

Din zbor, o imagine-găselniţă:

Candela și Maica Fecioară una pe alta se luminează.

Vorbeam de prosodie. Preotul poet alege şi distribuie pe suprafaţa megapoemului (căci ce altceva e suma de poeme cristice?) tehnici diverse de versificaţie, tehnici de limbaj. Vezi  limba rural-moldovenească în care vorbeşte Fetiţa-urzică-de foc. Iată o mostră de versificaţie populară:

Așa cum Biblia cuvântă,

în vremea-aceea’n Țara Sfântă,

spre Betleem Sfânta Marie

mergea cu Iosif să se’nscrie.

Tot drumu-i tors și s-a-noptat,

dar loc să doarmă n-au aflat

și într-o peșteră s-au dus

 și-acolo s-a născut Iisus.

Din ceruri îngeri cu-aripi albe,

parcă ningeau florile dalbe,

cântând atât de lin și sfânt:

Mărire-n cer și pe pământ!

Păstori cu fluiere în mână

cu-n miel veniră de la stână

și magi și toți cântau voios –

primul Crăciun pentru Hristos!

E acelaşi tablou, vizualizat pe alt ton. Poem  în poem. Marcă identitară a lui Dumitru Ichim. Cel ce fost-a Mitriţă. Nu e singurul interludiu astfel versificat. Distribuţia fragmentelor de gen menţine dinamica muzicalităţii.

Un fragment inteligent plasat, care accenturază unitatea dintre Noul şi Vechiul Testament. Primele versete din Facerea, alternativ, în greacă, apoi în traducere. Alt centru de greutate al megapoemului:

En arhe en o Logos, kai o Logos en pros ton Theon

La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu

kai Theos en o Logos. Outos en en arhe pros ton Theon.

şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era în început în Dumnezeu.

en avto zoe en, kai e zoe en to phos ton antropon întru

El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor

kai to phos en te skotia phainei, kai skotia avto ou katalaven

şi lumina luminează’n întuneric, iar întunericul nu a cuprins’o.

Procedura alteranţei lingvistice de repetată de-a lungul întregului superb poem Ave Maria.

Finalul construieşte, poetic, imagini-argument

Dece este România – Grădina Maicii Domnului.

Astfel discursul poetic, pe care l-am numit megapoem, este, de fapt, o cantată poematică. Pentru care preotul poet are forţa, vocea, resursele de a o executa la o orgă simbolică.

Să nu încehei frugalul cuvânt fără a sublinia contrapunctul ilustraţiilor. Situate între pictura naivă şi cea încifrat medievală. Subliniind unitatea şi simbolicitatea întregului demers.