(parodie dupa Emil Brumaru)
Gândului ce doare
De-aş avea o pipă fabuloasă
Aş preface-o lesne-n clanaret.
Şi-aş cânta amicilor la masă
Povestind secretu-mi şevalet.
Ce ca un display mai functioneşte
Chipuri dragi ori sterpe fulgerând
Smulgând calpe rime-n româneşte
Mauve petale rupte, gând cu gând.
Aş sufla-n cimpoi în ritm de polka
Precum highlanderii la asalt
Ar’dincâd câte-un pahar cu vodka
În memoria lui Whitman Walt.
Aş schimba apoi şi clanaretul
Pe-o budincă bună cu mărar
Hoinărind de istov internetul
Urmărindu-mi sufletul hoinar.
(Ce se-ascunde-n scorbura de-arţar).
Şi vă agasez în permanenţă
Zadarnic iluzii, n-am să plec!
Mă scriu iar pe geam, în transparenţă,
Că am chef să-mi fie dor şi sec.
Dar cum n-am o pipă fabuloasă
Vând iarăşi iluzii – preţ redus
Sfidez dogit ciubăr cu melasă
De la răsărit pân’la apus.
M-afund iarăşi în pădurea deasă
De la malul celui ştiut lac.
Şi m-ascund în scorbura aleasă
Rugăciunea laic să mi-o fac.
Căci nu râdem fin’că suntem veseli
Suntem veseli pentru că zâmbim
Şi-mpărţim o poză-n mii de pixeli
Ce îi salutăm cu aferim
Tot aşa cum vă salută…
rim
No Responses