Maria Axinte-Buciumi a debutat sub egida editurii Ars Docendi, cu o serie de romane liric-nostalgice, al căror personaj, Lixandra, parcurge etape ale unui destin melancolic. O cronică a romanului Făgăduiala apare în volumul Lecturaria (Editura Neuma, 2017).
Primele sale cărţii au subtitluri care sugerează apartenenţa la o serie: file răsucite… (sub cetină se brad, etc)
De la o vreme scriitoarea abandonează ficţiunea, pentru a se concentra asupra a cee ace am putea numi Jurnal sentimenta, extinzând şi colaborarea cu alte edituri. Cea mai recentă, Intoarcere la poalele Runcului, Editura karta.ro, Oneşti. Ediţie îngrijită de autoare.
Satul Buciumi, – al cărui nume şi-l adaugă scriitoarea la numele propriu – îşi are originile pe Vremea lui Ştefan cel Mare, în zona comunei Borzeşti. La poalele unui deal cu numele Runcu. Incursiunea in căutarea strămoşilor se împleteşte cu biografia zonei natale. Cartea devine o căutare a propriei identităţi, subliniin organicitatea mediului vital.
Paginile sunt pline de fotografii. Recuperate, desigur, din tezaure de femilie. De la un moment dat încoace, nu puţine sunt opera autoare înseşi, acoperind spa ţiul ce i-a devenit accesibil.
Dece a abandonat scriitoarea existenţa literară afirmată în ficţiune? Romanele de început erau circumscrise unui univers ce transfigure, la urma urmei, o biografie sui generis. Apoi a lunecat pe panta căutării de sine ca formă de indeplinire de fapt nonliterară a identificării prin exercitarea datoriei faţă de strămoşi. Să fie un semn că ce avusese de spus e o substanţă la urma urmei epuizată? Să aşteptăm.
Related Articles
No user responded in this post