LA ZI DESPRE RUGUL APRINS

Am mai scris despre Rugul aprins cu cel puţin un an în urmă. Singura publicaţie care tratează consecvent subiectul este mensualul Magazin istoric. Nici o altă publicaţi istorică nu i-a dat atentie. Oricum nu sunt multe.

Dece e important subiectul? Rugul aprins n-a fost o structură dizidentă. Cu atât mai puţin una militantă. Poate una de rezistenţă. Dar sigur una discretă. Semnificaţia ei rezidă atât în calitatea participantilor, dar mai ales prin faptul că a atras atentia regimului colonial de import. Care regimi a fist, prin definiţie, nu atât ateu, cât anticreştin. Rugul aprins n-a adunat dar feţe bisericeşti. A adunat paricipanţi de ţinută intelectuală, morală şi spirituală.

De la primul articol, care mi-a prilejiut prima referire la această mişcare, aproape n-a fost număr al Magazinului istoric care să nu insereze un articol dedicat Rugului aprins. N-am de gând să reiau întrega serie de articole, mă voi mărgini la cele mai recente 4 numere. Pentru banalul motiv că-mi stau acum la îndemână.

În nr. 12 pe 2019 e evocat Paul Constantinescu. Unul din cei mai mari compozitori români din secolul XX. Depre participarea sa la întâlnirile de la mânăstirea Antim a relatat doar Vasile Vaislache, stareţul mânăstirii. A compus muzica bizantină, Oratoriul de naşterea Domnului şi oratoriul Patimile şi învierea Domnului. Ambele premiate de mânăstirea Antim.

Paul Constantinescu a fost urmărit şi de serviciile mareşalului Antonescu, pe baza bănuielii fără bază de legionarism. Dar mai ales de aparatul coercitiv al regimului stalinist. A scapat la limită de arestare. 

Numărul următor e dedicat arhitectului George Văsâi. Trecut prin mai multe aşezăminte spirituale, e arestat în 1958. După o vreme a clacat, eşuînd în manifestări respinse de ortodoxie. De pildă spiritism.

Acelaşi Marius Vasileanu, publică în numărul pe februarie articolul Sfatul scriitoricesc de la Putna şi rugul aprins. Reia tema retragerii duhovniceşti de la Cernăuţi, 1-7 august 1943, la care participaseră feţe bisericeşti şi mireni. Constantin Noica între aceştia din urmă. Această coagulare spirituală, cu participare culturală bucovineană importantă, va deveni, cu contribuţia unor scriitori de notorietate (Rebreanu, Sadoveanu), o etapă premergătoare a cercului de la Mânăstirea Antim, începând din 1944. Leagănul rugului aprins.

Personalitatea publică de cea mai mare anvergură care, ca sudent, a participat la adunările rugului arins a fost academicianul Virgil Cândea. Căruia îi e dedicat articolul din numărul pe martie al Magazinului istoric. Abolvent al facultăţii de Ştiinţe juridice (1949), filosofie (1950) şi teologie (1955). Doctor în filosofie în 1970, cu o teză despre Dimitrie Cantemir. Membru al Academiei Române din1993. Deşi a participat la o singură conferinţă a rugului aprins, la întâlnirile de la Mânăstirea Antim, în anii 40, mai târziu, ca teolog, a fost apropiat de figuri cunoscute precum Ilie Cleopa, Dumitru Stăniloaie, părintele Galeriu, sau Petroniu Tănase, care avea să ajungă stareţ la schitul Prodrimu de la Muntele Athos.

Poate numerele următare ale revistei, serialul va continua. Închei aici succinta trecere în revistă, cu un citat din părintele Andrei Scrima: Drumul cel mai scurt între două inimi trece prin stele.

În completare, iată o serie de cărţi dedicate Rugului Aprins, într-o colecţie a editurii Eikon, intitulată Arhiva Rugului Aprins:

Ştefan Todiraşcu – Comentarii la Evanghelia după Ioan

Paul Sterian – Răsboiul nevăzut al lui Paisie cel Mare

Vasile Vasilachi – De la Antim la Pocrov

Sandu Tudor – Universalism românesc

Alexandru Mironescu – Admirabila tăcere – jurnal

Ştefan Todiraşcu – cimentarii la poemele filocalice

Haralambie Vasilache – Altarul spiritualităţii româneşti

Alexandru Mironescu – Floarea de foc.

De asemenea, editura Agaton, specializată în carte busericească, are o colecţie Rugul Aprins de 21 cărţi.