MANUAL SUI GENERIS

E al treilea articol despre haiku, dar mă socot tot outsider în materie. Primul a fost folosit ca prefaţă de poetul Vasi Cojocaru Vulcan la volumul său de poezie în forme fixe japoneze Pe calea răsăritului şi inserat, drept cronică, în volumul Sedus de poezie (Neuma, 2019): http://oldrimsix.info/argument/. Al doilea s-a referit la unul din volumele din seria Prispa cu greieri, coordonată de Corneliu Traian Atanasiu, rezervată subgenului. La Editura Pim. Cu prilejul participării la lansarea respectivului volum: http://oldrimsix.info/de-la-poezia-minimalista-la-haiku-liber/.

În fine, cel actual are ca subiect nr. 16 din serie şi-l are ca autor pe coordonatului colecţiei, sufletul acestei ramuri a mişcării haiku din România. Titlul este Căutând tonul. Un titlu sugestiv. Subliniat de un poem cules pe coperta a patra:

Tăcerea mierlei

Pe braţul macaralei –

Cautând tonul.

Volumul e o colecţie de texte dificil de clasificat. Microproze, pagini de jurnal, reflecţii aforistice… în ansamblu un soi de manual sui generis. Asupra cărui lipsă de pretenţii autorul insistă. Fiecare astfel de element structural e aglutinat de – sau ilustrat cu – câte un haiku.

27 asemenea microsioane, adevărate bijuterii japoneze din perle de cultură. Discursul se încheie cu o promisiune, intitulată în curând. Din care merită citat ultimul alineat: Promit în curând o prezentare a celor mai obişnuite şi flagrante erori ale celor care scriu haiku fără cea mai mică exigenţă. Mânaţi de dorinţe obscure şi total nepotrivite genului.

Singurul mod adecvat de a prezenta un volum de haiku e unul telegrafic. Evident, la fel când e vorba de o atare colecţie utilă practicanţilor. Care, pentru a-şi materializa rostul, va fi completat cu lista volumelor din colecţia pe care le posed.

Nu ştiu dacă formatul de buzunar al colectiei a fost inventat de autorul nostru, nici dacă titlul colecţiei e 100% original. Microcronica de faţă nu e, nu poate fi şi n-are sens să fie exhaustivă. Să se raporteze, adică, la întregul arbore cu ramuri mutiple şi independente ale mişcării poeziei japoneze din România. Oricum lista trebuie începută cu un volum al aceluiaş Corneliu Traian Ungureanu: De un bob zăbavă. Apoi, în ordinea numerelor:

1. Florin Golban – Hotel 5 stele; (vezi al doilea link)
2. Lucreţia Horvath – Popas de-o clipă;
3. Petru-Ioan Gârda – Frunzele toamnei;
4. Rodica P. Calotă – Cerul din fântână;
5. Grigore Chitul – Umbra peste ape;
6. Claudia Ramona Codău – Gutuia din geam;
7. Bia Hurmuz – Parfum de frezii;
8. Manuela Dragomorescu – Întâia brumă;
9. Mihai Pascaru – Boabe de rouă;
10. Mihai Talaşman – Licurici aprinşi;
11. Argentina Stanciu – Cărarea spre lumniş;
12. Ioana Bud – Cântec murmurat;
13. – lipseste
14. Carmen Mariana Nanu – Tăceri sonore;
15. Vasile Conioşi-Mesteşanu – Frunze de dafin;
16. Corneliu Traian Atanasiu – Căutând tonul;