Lecturi în lumină – Domniţă Neaga, Editura Neuma, Cluj, 2018
Cum am recenzat volumul Toamna ca o fregată, antologie din celelalte 4 publicate de autoare (http://oldrimsix.info/o-sinteza-sedimentata/), a reitera microportretul acesteia ar fi superfluu. Semnătura asumată e puţin modificată: Domniţa Neaga. Titlul: Lecturi în lumină. Aceeaşi editură, Neuma. anul apariţiei: 2018. Conţinut: Cronici de întâmpinare.
Cu Domniţa Neaga ne-am mai întâlnit cititind – şi comunicând raportul de lectură (http://oldrimsix.info/centenarului-sub-privirile-marilor-romancieri/) – volumul Zece poeti, o suta de poezii, dedicat Centenarului. Produs tot de editura Neuma, în acest an. Afară de coordonatorul antologiei, poetul şi jurnalistul Florea Burtan, două autoare din cei 10 sunt mai reliefate. Reprezentând cele 2 oraşe mai importante ale ţinutului teleormănean: profesoarele Nicoleta Milea, din Alexandria şi Domniţa Neaga, din Roşiori. Ambele cu o importantă experienţă literară, valorificată inclusiv în demersul critic. Dacă Nicoleta Milea are rubrici critice permanente, iată că Domniţa Neaga oferă acest compendiu critic original. În ce constă originalitatea? În selectarea autorilor recenzaţi. Iată esenţa demersului critic, surprinsă cu obişuita sagacitate de Horia Gârbea pe coperta a patra: Domniţa Neaga ar fi putut să se refere, pentru a-şi realiza unvautopotret de critic, la scriitori care ţin prim-planul vieţii literare, dar, dintr-un impuls meritoriu şi singular, s-a cufundat în realitatea profundă a literaturii. A căutat să descopere ceea ce este demn de evidenţiat în scrisul unor autori ocoliţi de reflectoare, cu cea luare amnite pe care o merită fiecare act creator.
Această esenţă e dezvoltată de Horia Gârbea prefaţa volumului, intitulată sugestiv Empatie şi speranţă. Cele Câteva… cuvinte ale autoarei explicitează rostul demersului publicării acestor texte, pe care prefaţatorul le numeşte eseuri critice, iar autoarea, cu modestie, note de lectură. Cum majoritatea autorilor recenzaţi sunt mai puţin cunoscuţi dincolo de cercuri relativ locale, pentru cititorul care sunt, textele au ambele valenţe. Să parcurgem, aşadcojocaruar, şirul celor 34 cronici ale volumelor celor 21 de autori.
Constantin T. Ciobotaru: Dreptul de autor, Frătânele meu, Constantin Blănaru. Interesant, autoarea dedică jumătate din textul recenziei primului volum, de proză scurtă, unei singure, dar emblematice schiţe. Analiza celei de-a doua cărţi subliniază semnificaţia acesteia dincolo de evocarea prieteniei punctuale dintre cei doi scriitori – autorul şi cel numit în titlu.
Marin Codreanu: Ninge pe Via Dolorosa. O spectrogramă a unui volum de lirică religioasă.
Rodian Drăgoi: Fotografia absenţei mele. Volum de poezie ce pare a o fi impresionat mai mult pe autoare.
Gheorghe Stroe: Vânătoare pe muntele de cenuşă. Despre un roman publicat în 2000 al regretatului scriitor.
Elena Ştefănescu: Între Steaua Polară şi crucea-sudului. Cităm: poate că tocmai această rupere şi fragmentare a discursului liric dau dau greutate şi inefabil poemelor…
Ion Toma Ionescu: Prefaţă la romanul Guşterele, ediţia II-a (pg. 35), Norduri (pg. 123), Guşterele (pg. 127). Un triptic dedicat scriitorului.
Ion Drăghici: Prefaţă la volumul Povestiri din veac ce trecu…, Închinare, Povestiri din veac ce trecu... – un al doilea caz de inseare în volum atât a prefeţei, czt şi a cronicii unui volum.
Gheorghe Gabriel Argeşeanu: Dialoguri convexe. Radiografia unei cărţi de interviuri – publicată în revista teleormăneană Caligraf.
Elena Buică: Liliacul înflorit la poarta înserări, Frumoasele vacanţe, Pe cărările vieţii, Sensul giratoriu al veţii
Nicu Cismaru: Călimara din firidă – Cronica volumului unui poet vâlcean.
Alex Daniel: Lumea nebunilor – alt volum de poezie. Autorul căruia, Nicolae Doboş, interpret de muzică folk, semnează cu pseudonim.
Mihai Dor: Cui să spun că mă doare?, Trei ceşti de cafea – Despre două volume de poezii.
Grig Gociu: Căminul Racoviţă, vol I, II, III – Analiza unui roman în 3 volume, procesănd literar o materie primă biografică.
Ion şi Nelly Gociu: Copilul nedorit – Amplă cronică a uni roman amplu.
Ion Gociu: Brăila, oraşul speranţelor – despre un roman plasat înaltă zonă ţării.
Liliana Hinoveanu: Proză9 – Cronica unui volum de povestiri.
Cristian Gabriel Moraru: Ieşiri din timpul profan – Un portret al poetului.
Ela Nicolau: Prin glodul destinului , vol I, II – Despre o debutantă, în revista teleormăneană Caligraf.
Virginia Vivi Popescu: Clonarea lui Jerry – Cine crede că a scrie literatură pentru copii, acela se înşeală amarnic – iată esenţa articolului.
Cristina Predescu: Nuferi de câmpie – O cronică sensibila a singure cărţi oferite de o poetă prea timpurin dispărută.
Ioan Ţicalo: Altă lume – Fotografia romanului unui scriitor bucovinean. Cronică publicată în Bucovina literară.
Caty Urucu: Umilinţă şi recunoştinţă – Despre un roman autobiografic de 600 de pagini.
Şi, în fine, Traian Vasilcău: Sfeşnic în rugăciune – … pare să fie sufletul poetului… care arde mocnit…
Despre ce scrie Domniţa Neaga? Despre o geografie literară, umană şi sufletească. Cum scrie? Cu atenţie, seriozitate şi aplicaţie. Unde scrie? Într-o mulţime de publicaţii. De la unele locale la altele din străinătate. Ale românilor din Canada, de pildă. O armonie senină între modestia – relativă – a lumii subiecţilor şi refuzul scriiturii flamboyante. În fiecare nişă locală, fiecare scritor are notorietatea cuvenită. Volumul critic realizează o hartă literară mozaicată, punând în conexiune mulţime de nişe. Această hartă era o necesitate, în spaţiul cronicii de întâmpinare.
Related Articles
No user responded in this post