Am abordat, în ultimii ani, unele aspecte ale ceea ce e numit – nefericit imo – statul paralel. Temperatura acestei prime părţi a anului centenar face oportună o încercare de sinteză. Plasată, pe cât posibil, în context. Întâi de toate, să adăstăm o clipă pe teren terminologic. Consider versiunea anglosaxonă, deep state, ca mai fericită. […]
Discutam cu un vechi prieten. Via e-mail. Conversaţia a juns la cinefilie. Schiţasem propriul itinerar către acestă nobilă condiţie. Şi cum ezitam între 2 poeţi, despre ale căror volume urma să scriu, i-am amânat pe ambii. Pentru a dezvolta subiectul. Înainte de a o lua de la origini, trebuie să precizez că am înregistrat unele […]
Pe coperta a patra a noului volum Grota cu fulgere, al poetei teleormănene Nicoleta Milea (Editura Neuma, Cluj, 2017), Horia Gârbea, autorul prefeţei, sugerează că printre adresanţii poemelor se numără rafinaţii poeziei. Dacă afirmaţia ar fi fost exlusivă, nu chiar l-aş fi contrazis, dar aş fi replicat – cum o fac de multe ori -, […]
Poezia în formă clasică nu dispare. Supravieţuieşte. Simptomatic e că în cele mai multe culegeri de poezie în vers alb cuprind câte un exerciţiu clasic. Oricât ar fi de înălţătoare starea indusă de lectura poeziei libere de format, ea implică o anume tensiune. Simultana cu satisfactia. Ei, bine, cand citesti o placheta cu 67 poeme […]
Iată că după volumul de debut, Cinematograful singurătăţii (Neuma, Cluj, 2016), recenzat în: Valorificarea unui limbaj specific şi în Lecturaria (Neuma, Cluj, 2017), pg 110, părintele madrilen Eugen Barz oferă o nouă plachetă poetică, Iarba din ceainic (Colorama, Cluj, 2017). Primul lucru care sare în ochi este dedicaţia: Pentru Anastasia-Victoria. Raportat la dedicarea primului volum, […]
Interesantă evoluţia poetică a multilateralului personaj public Horia Gârbea. Socotim absolut superfluă, dacă nu chiar lejer ofensatoare, în 2018, înşirarea nenumăratelor sale valenţe, de la cărţile de specialitate inginerească la campania traducerilor din Shakespeare şi de la inventarea Teatrului Dramaturgilor la intensa campaie de promovare editorială. O cronică de întâmpinare a unui volum poetic al […]
Am primit un articol cu semnătuă ambiguă. In sensul că nu e semnat formal în josul textului, e dată doar o adresă de e-mail a celui care l-a publicat. E o recenzie a cărţii Demenţa digitală. Cum devenim nebuni noi şi copiii noştri. A profesorului Manfred Spitzer. De care, evident, n-auzisem până acum. Cercetarea finalizată […]
A apărut al doilea număr dublu, primul pe 2018, al revistei Neuma. Se deschide, desigur, cu editorialul. Intitulat Reloaded şi semnat, tot evident, de Andrea H. Hedeş. O meditaţie, de fapt, din care cităm o frază originală: „ …suferim mai degrabă de sindromul lui Robinson Crusoe decât de cel al lui Don Quijote, care presupune […]
Îmi întrerup programul blogului, pentru a nu mă lăsa surprins în flagramt delict de defazare şi autism. Nu pot evita la nesfârşit inserarea în actualitate. Acum, ca există legalmente un candidat la funcţia de premier, mai mult decât probabil de a fi investit de parlament peste o saptămână, să fcem un excurs în istoria recentă […]
Am primit, de la un prieten, comparabil de damblagiu cu mine ca cinefili, un film deja foarte vechi. Care ocupă un loc special în cinemateca personală. Şi cu a cărui cronică se încheie volumul Finalul cel mai dificil, supravieţuirea (Editura Vremea, Bucureşti, 2011). N-o să stau acuma sa sap, oi fi reluat cronica pe blog […]