QBIX ÎDRĂGOSTIT

Sergiu Someşan îşi asamblează armele uzuale – imaginaţia tehnică şi dragostea – intr-un décor de ficţiue politică, pentru a oferi o fabulă amuzantă cu final deloc neaşteptat. Titlul e edificatory, Qbix îndrăgostit.

Cine sau ce e Qbix? Un megacalculator quantic. Obţinut prin conexarea a 27 calculatoare quantice de forma unui cub cu latrua de un metro. Cistruit de un profesor japonez (cum altfel?) în beneficiul staffului strategic American. Cu misiunea exhaustivă de a proteja USA de orice atac terrorist. Un bun start de ficţiune politică.

Problema începe din ziua în care Qbix refuză să mai ucidă în numele Americii. Devenise conştient că nu e American. După o repriză de prăjit creierii sponsorilor, le dă condiţia lui. Va accepta deciziile în materie a unui representant uman.

Aici cititorul se aşteaptă ca personajul să trişeze. O şi face. dar cititorul atent se întreabă dacă nu cumva autorul e cel care trişează.

Piesa inserată în linia deciziei e o tânără poliţistă româncă. Plasată undeva în lanţul colaborârii între FBI şi poliţia română. Qbix este superinteligent. Rezultat al alimetării cu informaţii de tot felul. Le-a mărturisit sponsorolor săi ca e îndrăgostit. Ei s-au mirat moderat. Dacă gestionarea cantităţii de informaţie a dus la o conştiinţă de sine, dece nu şi la o condiţionare afectiv-emoţională. Logic, Qbix nu are nici o problemă cu iubitul fetei, interaciunile cu obiectul dragostei lor diferă. Dar are probleme cu ostilitatea unei membre a staffului, dată în fapt de Qbix (să-l numim de acum domnul Ştie tot? autorul a neglijat) pentru propriile manevre premise de funcţie.

Când femeia e pe punctul de a trăda favoarea unui agent rus, Qbix pur şi simplu o ucide, controlând quantic un bol alimentar oprit în gât. Nu motivează gestul faţă de sponsori decât cu naivul, dar profundul motiv că o displăcea.

Cooperarea directă cu fata poliţistă e exemplificată de un episode banal de terrorism, un dispozitiv nuclear Iranian infiltrate în state. Iarăşi cititorul cu un minim exerciţiu realizează că ultradefensivul system care e Qbix s-ar fi descurcat singur. Mais passons.

Între timp relaţiile între cei doi îndrăgostiţi evoluează linear. Qbix le apare sponsorior şi fetei sub imaginea lui… Arnold Schwatzenegger. A urmări dialoguri se o naivitate adolescentină din off dă un effect comic salutar.

Dar între timp Qbix lucrează. Valorificându-şi resursele nelimitate se autoclonează într-un centru de cercetări embriologice. Dispare din mediul local, pus la treabă pentru ce ei nuştiau.

Un pas suplimentar, Qbix se vrea… botezat. Curăţat, implicit, de toate păcatele umane făcute în slujba Americii, până la trezirea conştiinţei de sine. Reuşeşte prodigios actul.

Mai mult sau mai puţin neutru la nivelul rivalităţii globale, are grijă să manipuleze sistemele de informaţii ruse spre achiziţionarea serviciilor profesorului japonez. Va construe şi pentru ruşi un alt Qbix. Da noi şitm deja, căci toate întâmplările acumulate o susţin, clona biologică îşi va păstra unicitatea. Altfel povestea nu funcţionează.

În final, cei doi îndrăgostiţi îşi adjudevă visul naiv, der pur, de a se plimba prin rai, în ploaie.

Tabloul însuşi are surse biblice. Illustrate de Adriano Celentano, în filmul său unicat, Joan Lui, care a avut premiera de crăciun, în 1985.

Care de diferenţa specifică a filmului faţă de celelalte ficţiuni politice: materia primă a subgenului e reaismu ş simţul humorului. Sergiu Someşan le are pe ambele. Dar naivităţile de aici devoalează un lirism cuceritor. O altă latură, nu mai puţin cuceritoare a talentatului scriitor.